Când eram copil, o veste cumplită a zguduit orașul nostru. Un domn onorabil era acuzat că își violase fiicele. Vestea ar fi avut poate un impact mai mic asupra mea dacă nu aș fi cunoscut-o destul de bine pe una din fete. Fusesem la ziua ei, acasă. Știți, genul acela de petrecere acasă la copil, la care erai pus la masă, hrănit cu salată „biof”, chifteluțe, sucuri și tort. Sărbătorita a suflat emoționată în lumânări și a primit cadoul adus la comun de noi, o păpușă parcă. Evident, îi cunoscusem toată familia, inclusiv pe tată. După masă s-a pus muzică și toată lumea a dansat, inclusiv adulții. Păreau niște oameni normali, adaptați, părinți grijulii ai celor două fete. Nu îți poți imagina abuzul sexual într-o poză atât de frumoasă, nu?

Nu știam pe atunci dar avea să aflu ulterior că abuzul sexual își arată fața peste tot, inclusiv în familiile respectabile. Ar fi complet greșit să credem că el se petrece doar în medii precare, fără educație. El poate începe în copilăria fragedă, cu un om de încredere al familiei și continuă la grădiniță, la școală și la facultate și apoi la vârsta adultă, eventual în noua familie a victimei. Și uite așa se cară moștenirea răului de la o generație la alta.

Moștenirea răului

Cu puțin timp înainte de încheierea anului școlar, câteva zeci de eleve au participat la un protest față de abuzul sexual din școli organizat de asociația Girl Up. Fetele s-au pregătit bine înainte. Președinta asociației, Ingrid Zlotea mi-a povestit în direct pe B1tv cum au strâns peste 50 de testimoniale de la elevi și studenți din toată țara, unele de acum 15 ani, altele foarte recente. Nimic nu se schimbase între timp.

„Abuzurile se pot manifestau prin comentarii obscene, libidinoase, hărțuitoare până la relații sexuale întreținute de profesori cu minori. De foarte multe ori victimele sunt descurajate. Când se duc la alți profesori sau la un diriginte pentru a vorbi despre lucrurile prin care au trecut li se spune că poate și-au imaginat ei și că de fapt nu a fost atât de rău. Și mai mult, dacă se duc la direcțiunea școlii li se spune să nu ducem cazul acesta mai departe pentru că ar avea un impact negativ asupra reputației acelei instituții sau acelui profesor„, povestește Ingrid. Inclusiv inspectorul șef le-a atras atenția fetelor care au organizat protestul că el vrea o presă bună, nu scandal.

Scenariul abuzului sexual

Dar ce e în mod concret abuzul sexual? E vorba doar de viol sau și de la atingeri, hărțuire? Procurorul Marian Trușcă mi-a explicat în aceeași emisiune de pe B1tv cum funcționează mecanismul abuzului. În cazul abuzului sexual asupra unui copil există însă o particularitate: abuzatorul nu este o persoană violentă. „În general, acțiunile care duc spre abuzul sexual încep cu curtatul. Glumițe, aluzii, invitații. Multe din aceste acțiuni luate ca atare nu se situează într-o sferă infracțională dar de multe ori premerg comiterea unor infracțiuni. Ele pot constitui în sine încălcări ale demnității persoanei, pot îmbrăca forma unor abateri disciplinare dar în momentul în care se ajunge la atingeri, la invitații concrete privitoare la raporturi sexuale deja vorbim de alte lucruri”, explică el.

Există un pattern care se repetă al abuzului? am întrebat-o pe Silvia Guță, psiholog și coordonator al proiectului In a Relationship. Ea spune că de multe ori abuzatorul e un om de încredere, apropiat. Poate fi profesor sau părinte și poate să fi trecut la rândul său printr-un abuz. O fostă victimă devenită atacator, care repetă ce i s-a întâmplat în copilărie dar cu mintea mult mai „rafinată” a unui adult . „Tiparele de relaționare se perpetuează. Abuzul sexual implică și un abuz emoțional extrem”, atrage atenția psihologul. Deci, din nou, moștenirea răului.

Ce pot face părinții

În cazurile cele mai grele, ale copiilor abuzați, părinții au un rol crucial. Ei pot detecta drama prin care trec cei mici. Dar tot ei pot îngropa adevărul de rușine, frică sau pur și simplu din prostie. Silvia Guță a dat o explicație foarte bună a modului în care copiii percep abuzul: pur și simplu tot corpul tău îți transmite că e ceva în neregulă.

Ok, copilul nu poate înțelege ce i se întâmplă, dar măcar intuiția adultului poate declanșa semnalul. Ce te faci dacă acest semnal natural este depășit de obsesia românului cu „ce vor spune vecinii”? Nici asta nu ar trebui să ne mire, e în fibra noastră. „Mulți dintre ei și-au început viața sub regimul comunist. Au trăit o copilărie și o adolescență în așa zisa tranziție. Mulți dintre ei sunt victime ale abuzurilor de toate felurile, inclusiv abuzul sexual”. În plus, a recunoaște o astfel de problemă în familie ar fi fost de neacceptat. Cum, noi? Așa că e mai bine să nu se afle.

Silvia Guță amintește și faptul că ani de zile femeile nu au putut face avort în regimul comunist. Pe lângă abuzul din familie venea și abuzul statului care te vedea strict prin prisma procreării. Trebuie să avem curajul să înfruntăm trecutul, conchide ea.

Ce prevede legea

Procurorul Marian Trușcă, unul din cei mai implicați activiști pentru susținerea și ajutorarea copiilor abuzați, recunoaște că doar o mică parte din cazuri sunt soluționate din cauza incapacității organelor judiciare de a trata aceste cauze cu profesionalism. Mai pe șleau, victima ajunge întâi la un polițist care poate nu are pregătirea necesară de a discuta cu persoana agresată și cu părinții ei. De aceea, audierea poate eșua. „Sunt particularități psihologice sau vulnerabilități specifice victimelor abuzului sexual. Trebuie să știi cum să investighezi în funcție de specificul acestor infracțiuni care nu seamănă cu nimic. Sunt foarte dificil de investigat chiar în raport cu alte infracțiuni contra persoanei”, spune procurorul.

Legi avem însă. „Toate infracțiunile din spectrul abuzului sexual sunt incriminate, de la viol până la formele mai ușoare de abuz sexual”, specifică el. Lucrurile se schimbă, dar lent. La Parchetul Capitalei s-a dublat numărul rechizitoriilor în cazuri de abuz sexual în urma specializării procurorilor, adaugă Mihaela Chiper, președinte al Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale. Asta ar putea fi soluția: cazurile să fie instrumentate de procurori specializați, nu de polițiști care investighează o grămadă de alte infracțiuni.

Victima e de vină

Nici nu ar trebui să ne mire faptul că un caz grav poate fi distrus din start de un polițist fără minte. Au fost atâtea cazuri în care femei abuzate de soți veneau la poliție să depună plângeri și erau ignorate sau chiar batjocorite. Au fost și judecători care au refuzat să dea ordine de protecție cerute de victime. Și ce să vezi, au fost femei omorâte în urma lipsei de acțiune a „oamenilor legii”.

Se mai întâmplă ceva grav. Omul nepregătit să intercționeze cu o victimă nu o poate înțelege. Mihaela Chiper explică mecanismul. „Se întâmplă ca un copil să nu fie crezut, sau nici măcar să nu poată verbaliza ce i s-a întâmplat. Victima unui abuz sexual experimentează o traumă majoră. Nu poate să gestioneze și să aleagă felul în care reacționează”, explică ea. „Practic, victima nu numai că nu este crezută, ajunge să fie învinovățită suplimentar fără ca profesionistul cu care a interacționat măcar să fi sondat elementele principale ale faptei pe care copilul putea să o relateze”.

De ce a stat, dragă?

Adultul se poate mira de ce un copil nu reacționează atunci când este abuzat sexual. Pe același principiu, comunitatea nu poate pricepe că o fată violată este victimă și trebuie ajutată, consiliată, apărată. Da de ce a stat, dragă? spun deseori cei care comentează de pe bară ce ar trebui să facă o victimă a abuzului sexual. Căci, nu-i așa, românul se pricepe la toate. Un caz cumplit a fost al fetei din Vaslui violate de 7 băieți care ajunsese să fie ea blamată pentru fapta lor. Comunitatea dădea vina pe ea. Că avea fustă scurtă, că ea i-a provocat, că alea alea.

Inclusiv în prezent cazul e tratat în notă lejeră. Adică: fata e bine, și-a găsit pe unul, cum a ținut să ne informeze Kanal D.

Și totuși, lucrurile se schimbă. Poate vin din Occident, poate ne-om mai fi copt și noi la minte. Faptul că un grup de fete se revoltă, că asociații foarte active devin din ce în ce mai vizibile în lupta cu abuzul sexual, că începem să avem camere speciale de audieri pentru victime, toate astea se văd deja. Mai avem de schimbat și mentalități. Doar că aici de fiecare dată ne împotmolim.