Nu suntem noi neam de cuceritori, dar tare ne place să ieșim în evidență. În special ca să ne vadă alții și, eventual, să se oftice. Nu mă înțelegeți greșit, nu mă extrag din marea masă, că oricărui om îi place să fie admirat și acceptat în societate. Doar că noi ținem cu dinții de aparențe. O fi bine, o fi rău, habar nu am. Nu m-aș fi gândit că voi vedea însă cum un parfum va ajunge un semn atât de evident al statutului social. Iar parfumul e, desigur, Baccarat Rouge, creația de excepție a lui Francis Kourkdjian. Adică parfumul de bogat.

Ce înseamnă un parfum de succes

De ani de zile sunt atentă la tendințele în parfumerie, mai ales cele main stream. Au fost mode și mode. În anii 80 a fost Poison, de exemplu. Apoi au veni parfumurile iconice din anii 90, ca Dune, Tresor, Dolce Vita, Samsara, Angel etc. Primul parfum care ne-a luat mințile pe bune a fost însă La vie est Belle.

Lansat de Lancome în 2012, LVEB a rupt piața pentru că părea a fi asemenea unui block buster Marvel. O combinație imbatabilă creată de 3 parfumieri de primă mână, Anne Flipo, Olivier Polge și Dominique Ropion. Cei trei au luat „sugar, spice and everything nice”. Adică cele mai de succes ingrediente cu care pur și simplu nu poți da greș. Au fost folosite și de alții, predecesorul lui fiind Flowerbomb. Dar Lancome a nimerit-o brici.

E dulce ca o bombonică? E. E gurmand? E. Ține? Oho, trăsnește scara blocului, tot traseul până la muncă și tot biroul o zi întreagă. În plus, i s-a dus faima că și bărbaților le place acest miros, pentru că e dulce, romantic, feminin bla bla. Clișeu? Normal, dar clișeul vinde. LVEB a fost creat pentru o masă cât mai largă, de la fete la femei mature.

Succesul s-a văzut nu numai în numărul imens de femei care miroseau așa dar și în gama impresionantă de dupes, adică replici. Zara l-a copiat perfect, de exemplu. LVEB s-a clătinat serios sub propria faimă dar nu s-a prăbușit, fiind în continuare unul dintre cele mai cumpărate din lume. Și apoi a apărut regele. El, Baccarat. Parfumul care are propria manea. Iar asta la noi, se știe, e semnul că ai ajuns om mare.

Cum a apărut Baccarat Rouge

Povestea spune că în 2014, la 2 ani după apariția La Vie est Belle, Francis Kourkdjian a lansat parfumul Baccarat Rouge 540 într-o ediție limitată, de doar 250 de sticle, pentru a marca 250 de ani de existență a casei Baccarat, cea cu celebrele cristaluri. A avut un succes atăt de mare încât decizia de a-l produce la scară largă a venit în mod firesc. Inițial, a fost scos un lot pentru 6 luni, care s-a dat într-o singură lună.

Ce-i așa de grozav la el? Ambroxanul, zic unii, o moleculă sintetică. Miroase sexy și amintește de ambergris, un ingredient des folosit în trecut dar între timp interzis de IFRA (află de aici ce e IFRA). Mai are șofran, cedru, iasomie, etc. Nu poți spune însă că se simte vreunul din ele în mod special pentru că sunt foarte bine mixate. Rezultatul e o bombă olfactivă extrem de potentă, persistentă și aluzivă. Și care nu seamănă cu nimic anterior. Unii ar zice că miroase a bogăție. Și e drept, prețul e piperat dar nu la nivelul Roja Dove sau Clive Christian. Și dacă te gândești că ține o veșnicie, parcă nici nu mai pare atât de mult.

Baccarat a avut succes peste tot în lume și este inclus de nenumărați influenceri la capitolul „parfumul de care mă întreabă toatâ lumea și pentru care primesc cele mai multe complimente.” În România succesul lui a fost zdrobitor pentru că venea pe un sol fertil. Noi, cei dornici de afirmare. Nici nu e de mirare că a ajuns la fel de cunoscut ca Chanel Nr5. Un parfum iconic, remarcabil, care deja a intrat în istorie. A venit apoi nebunia.

Cum a ajuns Baccarat să aibă propria manea

Într-o discuție foarte interesantă cu Dana Sandu, fondatoarea Nas de Nas, antropolog olfactiv și creatoarea unei comunități ample de iubitori de parfumuri, am înțeles mai bine de ce Baccarat-ul a ajuns să fie mai mult decât un parfum. E deja un marker al succesului pentru români. Ceea ce nu e specific doar aici, ci în toate țările foste dictaturi, spune ea. Păi după ce ani de zile oamenii au suferit că nu își pot afirma personalitatea, e de înțeles ca acum să profite de libertate în mod zgomotos. Parfumul e cel mai ușor de detectat, spune Dana. E înainte de haine și accesorii care îți pot da un semn despre potența financiară a cuiva. Înainte de el au fost mici trenduri cu Aventus (care are și el ambroxan în compoziție) și Clive Christian, parfumuri scumpe, care au apărut și la noi odată cu magazinele de nișă. Dar tot parfumuri „de statut”. E clar că vrem să fim în rând cu bogații. De prin 2015, 2016 dacă mergeai pe stradă în Dorobanți, mirosea în aer a Baccarat Rouge. Acum miroase peste tot.

Baccarat a depășit cu mult La Vie est Belle și la faimă și la numărul de copii, deși e mult mai scump. Mirosul de bogat s-a democratizat total, adică. Și ăsta e și riscul, ca un parfum de lux să fie copiat lesne de diverși cetățeni. Nu există copyright pe parfumuri, am aflat surprinsă tot de la Dana Sandu. Astfel, dacă intri într-un clădire de birouri, de exemplu, poți să miroși o gamă largă de variante Baccarat. Vei avea originalul, apoi Cloud de la Ariana Grande, vreun dupe de la Zara și chiar și unul de talcioc sau luat de pe vreun site dubios sau de la „băieți”. În funcție de posibilități.

Nu știu ce soartă va avea Baccarat în timp, dacă se va prăbuși sub avalanșa de copii. Sunt oameni care și-l permit, l-au folosit dar acum îl evită tocmai din cauza faptului că deja mirosul (inclusiv copiat) e peste tot. S-a trivializat cumva, deși aduce încasări uriașe. Deocamdată Baccarat își trăiește faza de glorie, inclusiv în lumea manelelor, unde a ajuns prin Vali Vijelie. Căci, așa cum zice poetul,

Nu ma compara cu orice prost, prost, prost
Ma deosebesc dupa miros
Imi permit orice fac banu gros, gros, gros
Tot ce cumpar iau cu banu jos.
Bacca baccarat, miros de bogat
Hainele de firma se poarta doar parfumate
Bacca baccarat, neam de imparat
Aurul pe mine 24 de karate.