Mi-am făcut curat în dulap şi am renunţat la o grămadă de lucruri. Haine, încălţăminte, poşete. Unele chiar nepurtate. Pur şi simplu mi-am dat seama că nu mai am nevoie de ele şi că poate le-ar prinde bine altora. Habar nu aveam care e treaba cu minimalismul. Multe dintre ele provin dintr-o perioadă în care eram proaspăt venită în Bucureşti din Iaşi. Trebuia să fac impresie, de vreme ce mutarea mea aici s-a produs în plin avânt economic, în iarna lui 2006.

Epoca acumulării

Toată lumea îşi cumpăra casă, deşi preţurile ajunseseră mult peste nivelul normal într-o ţară ca România. Îmi amintesc cum colegele mele de serviciu îşi făceau credite pentru orice, de la case la prăjitoare de pâine şi rochii Max Mara. Băncile îţi dădeau sume mari de franci elveţieni, euro etc. Se cumpăra a doua maşină, mai scumpă. Hainele se luau cu braţul, chiar pe neprobate de la Zara şi Mango. În una din primele zile de după venire un coleg a încercat să mă convingă să cumpăr o garsonieră confort 2 într-un bloc vechi din Piaţa Kogălniceanu. O dădea ieftin, cu 100 de mii de euro, că era o investiţie, zicea el. Oricum nu aveam bani, dar aş fi putut să îmi fac şi eu un credit, luată de val…

Apoi a venit criza economică

Fetele cu prăjtoare de pâine şi Max Mara pe credit au ajuns singurele întreţinătoare ale familiei, au vândut a doua maşină , iar în cazurile dramatice, au pierdut casa luată pe franci elveţieni. Anii au trecut, rănile crizei au trecut, iar în locul lor a început să se simtă un alt aer, o nevoie de schimbare, de esenţializare. Şi aşa am început să aflăm care e treaba cu minimalismul. Întâi de nevoie, apoi din convingere.

Care e treaba cu minimalismul

Conceptul ar fi plecat tot din Statele Unite. Pentru început, ideea e să renunţi la lucrurile multe de care nu ai nevoie în favoarea unora practice şi de bună calitate. Şi pentru că trebuia să poarte un nume atractiv i-au zis minimalism.

Eu am aflat întâmplător care e treaba cu minimalismul când o prietenă mi-a recomandat documentarul cu acelaşi nume de pe Netflix. Ulterior am aflat şi de alt mare apostol al curentului: Marie Kondo.

Deja s-au scris cărţi despre cum îţi faci ordine în dulap, viaţă, în cap şi în carieră. Cu hainele e cel mai simplu: păstrezi doar ce e esential şi de bună calitate, ce nu ai purtat în ultimul an e bun de dat. 

Cum ajungi minimalist

Sunt multe recomandări. Cele de pe site-ului bemorewithless.com mi s-au părut realiste şi uşor de pus în aplicare.

Fă o listă cu motivele pentru care vrei să trăieşti mai simplu.

Că e vorba de mai mult timp cu copiii, de nevoia de a face economii, etc.

Renunţă la dubluri

Adică două obiecte de acelaşi gen, culoare, formă. Ai două cd-uri la fel? Aruncă unul, de exemplu, recomandă autorul.

Crează-ţi un spaţiu fără obiecte în plus

O masă, o etajeră, un raft, etc. Extinde apoi zona. Vei obţine mai mult spaţiu, ai văzut?

Ia-ţi puţine lucruri la tine dacă pleci în vacanţă.

Doar strictul necesar. Ok, autorul nu ne spune cum e în cazul în care ai copii. În fine, vezi tu cum faci să iasă bine şi cu cei mici…

Sortează-ţi foarte bine hainele

Aici intră în scenă conceptul 333. Adică doar 33 de articole timp de 3 luni. Cu tot cu accesorii. Pentru inspiraţie, caută miile de articole despre Proiectul 333. Cu toată frenezia de a face curat în dulap, mie nu mi-a ieşit asta…

Fă-ţi un meniu fix

Adică: mănâncă acelaşi lucru la micul dejun, prânz şi cină. E plictisitor, se plânge familia? Spune-le că e un experiment. Aşa ne recomandă autorul, cel puţin. Mie îmi place să mănânc şi să gătesc, aşa că nu îţi pot da sfaturi…

Economiseşte o sumă lunar

Autorul recomandă 1000 de dolari. Vezi şi tu cum poţi, în funcţie de venituri. Mie nu-mi iese…

Minimalismul în România

Ok, pentru că e un curent la modă multă lume încearcă să afle care e treaba cu minimalismul. Există şi un site excelent, de pe care vă puteţi inspira cu succes: avetisiperoz.ro Deşi, sincer, îmi vine greu să cred că minimalismul ar prinde la oricine în România. Cel puţin nu acum.

Probabil le-ar aduce aminte oamenilor de vremurile dinainte de 89, când strângeam cureaua de nevoie. „Mai puneţi o haină pe voi, tovarăşi, dacă vă e frig”. Culmea e că nutriţioniştii ne recomadă şi ei să ne întoarcem la gătitul acasă şi la moderaţie pentru o viaţă mai sănătoasă. Să nu mai cumpărăm toate prostiile de pe rafturi. O chestie pentru care măcar Ceauşescu ar fi satisfăcut dacă ar mai fi în viaţă. Încercând să ne prindem care e treaba cu minimalismul am ajuns la vorba lui.