Și aici îmi doream de mult să merg. Adică să mă conving singură care-i treaba cu Cazanele Dunării, după ce ani de zile auzisem păreri pro şi contra. Părinții mei ajunseseră cu nişte ani în urmă prin zonă, în drum spre Timișoara și îmi povestiseră ce fain li s-a părut. Ei au stat o noapte la vestita pensiune Septembrie din Eșelnița, pe care au lăudat-o. Peste vreo 4 ani un fost coleg s-a plâns că acelaşi loc i s-a părut supraestimat. În ultimii ani faima zonei a crescut, dar odată cu ea şi zvonul că la „Cazane” e scump şi prost, că peştele de la restaurante nu e din Dunăre ci congelat de la Selgros. Bref, devenise chiar interesant. Planul arăta aşa: 3 zile, musai excursie cu vaporașul și musai oprire la Băile Herculane.

Primul obstacol: la Septembrie era plin, la Melba era plin, la Decebal și Egreta la fel. Despre ele aflasem eu că sunt cele mai tari cazări. Un prim semn că urma să fie aglomerat. Chiar şi aşa, tot am găsit cazare, o pensiune din Dubova care s-a dovedit o alegere bună, cu camere curate, o grădină drăguţă, ponton generos și priveliștea asta:

Deja nu mai conta chiar atât de tare că seara la vecini răcneau manelele și chirăiau turiștii abțiguiți. Și atunci, apare întrebarea: care-i treaba cu Cazanele Dunării? Merită o vizită sau ba? E într-adevăr locul acela mirific sau o țeapă sinistră, plină de maneliști și bombardieri? Ca de obicei, am găsit și chestii bune dar și câteva care mă fac să nu mai calc prin zonă prea curând.

Pe scurt, câteva detalii

Ca să ştii care e treaba cu Cazanele Dunării, trebuie să îţi spun, pe scurt, că zona e parte a Parcului Natural Porţile de Fier, un sector din Defileul Dunării prin Carpaţi. Un mal e la noi, altul la sârbi. Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, iar partea noastră de munte este masivul Ciucarul Mare. În acelaşi perimetru vei găsi golful Mraconia, unde se află mănăstirea cu acelaşi nume şi celebra statuie săpată în stâncă a lui Decebal, o lucrare comandată de Iosif Constantin Drăgan şi nefinalizată. Chiar şi aşa, seamănă cu el. Are şi căciulă.

Părțile bune

Peisajul

Ok, cel mai mare plus este natura. Noi am venit dinspre București prin Craiova, apoi Drobeta Turnu Severin (cu recomandarea Taverna Sârbului, așezată frumos pe malul Dunării, cu o priveliște de vis).

Drumul dintre Drobeta și Orșova este superb, cu Dunărea pe stânga și muntele pe dreapta. Și Orșova e de văzut, oricum. Prima stațiune este Eșelnița, urmată de Dubova.

Ce ai de făcut acolo:

• plimbări cu barca sau vaporaşul pe Dunăre la Cazanele Mari şi Cazanele Mici, peştera Ponicova (în care se poate intra puţin cu barca), peştera Veterani şi Capul lui Decebal. Acesta este traseul standard, iar cele mai multe bărci sunt pline. Costă cam 30 de lei să te înghesui cu încă vreo 10 inşi în barcă pentru o ora de plimbare. Noi ne-am tocmit cu o cunoştinţă a celor la care ne-am cazat. Barca merge şi cu mai puţini oameni dacă aceştia sunt dispuşi să dea cam 50 de lei de căciulă. Aşa îţi recomand să faci dacă vrei să te bucuri în tihnă de peisaj.

• urcă pe Ciucarul mare pentru o panoramă frumoasă. Nu e o urcare grea, doar să nu fie prea cald.
• vizitează împrejurimile: Orşova şi Băile Herculane. Am descoperit şi un sătuc simpatic şi fotogenic foc pe drum, Topleţ. Ia uite ce frumuşel e acolo:

• La vreo 90 de kilometri sunt şi alte obiective turistice la modă: cea mai „photoshopată” cascadă din România: Bigăr, dar şi Ochiul Beiului.

Pe scurt, mai mult de 3 zile noi ne-am fi plictisit. Dar dacă eşti pasionat de pescuit sigur te vei bucura de pontonul de la cazare. Ca să te întorci acasă cu ceva poveşti cu capturi impresionante. Sau…nu, după noroc.

Oferte variate de cazare

Pensiunile sunt una după alta, pe categorii. Unele urâte și precare, altele mai răsărite, cu piscinuță gonflabilă și șezlonguri de plastic, altele foarte răsărite, eventual cu piscină infinity, un restaurant bunicel şi mai multă atenție la dotări și confort. Dacă tot mergi acolo, musai caută cazare cu vedere spre Dunăre, cu ponton. Sunt multe de acest gen, ai de unde alege.

Părţile rele

Distanţa

Poate nu e un obstacol pentru toată lumea, dar pentru noi a fost: am făcut vreo 8 ore din Bucureşti, deşi drumul e bun. Sunt însă porţiuni cu o singură bandă pe care dacă e aglomerat se circulă în coloană, cu maşini, tiruri, camioane etc. Cum ţi-e norocul. Poate că în extra sezon e mai bine. Evident, dacă eşti din Mehedinţi, Timiş, Caraş Severin, Dolj, Olt, etc nu-i aşa greu de ajuns.

Aglomeraţia (în sezon)

Odată ajuns acolo vei da de un alt puhoi de lume între Eşelniţa şi Dubova. Este fix porţiunea în care sunt Mănăstirea Mraconia şi Capul lui Decebal. Pe lângă ele, cozi de maşini, tarabe sinistre cu suveniruri, gogoşi, colaci, papuci şi alte alea. Din această cauză locul capătă un aer kitsch. Na, ăsta e riscul dacă mergi în zone turistice.

Iar zona e una ultra turistică, mai ales în sezon, E şi un turism de weekend pentru cei din apropiere. În vara lui 2020, pe timp de pandemie, satele erau pline de lume. În timp ce la Vama Veche, Mamaia şi pe Valea Prahovei se dădeau amenzi grase pentru cei care nu respectau restricţiile, aici totul părea încremenit în 2019.

Ca peste tot în România, şi aici s-a construit haotic, înghesuit. Arhitectural, nu există nicio noimă, deşi casele mai vechi din satele comunei Eşelniţa le-ar fi putut oferi inspiraţie dacă nu ştiau ce arhitectură îşi doresc pentru investiţia lor. Măcar pentru culoare locală.

Neamurile proaste

Astea sunt peste tot, nu doar aici! Prima întâlnire a fost pe străduţa care ducea spre cazarea din Dubova: maieul rulat deasupra burţii, asudat în fumul de grătar pe ritmuri săltăreţe de Guţă şi Salam. Dacă nu sunt manele româneşti, e o lăutărească sârbească tânguită. Dar asta e o chestiune de gusturi. Mie nu-mi plac nici unele nici altele.

Deci, care-i treaba cu Cazanele Dunării?

Pe scurt, ca în multe alte locuri din România, şi zona aceasta confirmă că Dumnezeu a dat. Mai departe, românul a luat şi… numai el şie ce a avut în cap. În plus, ca peste tot în România, şi aici se dovedeşte că turismul nu e o treabă simplă şi la îndemâna oricui. Pur şi simplu, unii nu ar trebui să se ocupe de asta. Nici cu turistul român nu mi-e ruşine, deşi mă feresc de generalizări şi etichetări gratuite. Pe scurt, îţi recomand zona, dar dacă se poate în extra sezon. Eviţi aglomeraţia şi te bucuri de preţuri mai bune pentru cazările de 4 stele. În plus, culorile de octombrie ar face ca peisajul să fie încă şi mai frumos.