Cum îmi place sa mă plimb, citesc multe articole despre turism. Ştiu că unul din trendurile anului este legat de sustenabilitate şi ecologie. Şi colegul Gabriel Bejan a scris despre asta. Avioanele poluează. Încercaţi, pe cât e posibil, să folosiţi trenul, ni se recomandă. Durează mai mult, dar e o plăcere. Nu stai cu genunchii la gură ca în avioanele low cost, se circulă civilizat şi prietenos cu mediul.

În sprijinul acestei recomandări, ambasada Olandei în Marea Britanie anunţa pe pagina de Facebook lansarea unei rute directe între Amsterdam şi Londra. Trenul face 4 ore. 4 ore!!!! Nu ai cum să nu te enervezi dacă îţi aminteşti ce înseamnă tren în România. Înseamnă CFR, o mare mizerie.

Şi cum să nu fie CFR o mare mizerie? Să zicem că vrei să ajungi din Bucureşti în Baia Mare. Potrivit virail, cu CFR-ul se fac 16 ore şi 49 de minute. Soluţia ar fi avionul în unele cazuri. Nu şi în cazul Baia Mare. Pe aeroportul de acolo operează doar Tarom, care nu e chiar ieftin. Să presupunem că poate ai noroc şi îţi cumpără cineva biletul, îl decontezi sau îl iei cu mult timp înainte. Doar că, ce să vezi, în zonele astea de obicei ajungi cu treabă şi cam la urgenţă. Sau dacă eşti născut acolo şi te-a lovit dorul de casă. Că de turism rareori poate fi vorba.

Cum a ajuns CFR o mare mizerie

Furăciunea a început de mult, de prin cumpliţii ani 90, când în România nimic nu era clar. Nu că acum ar fi. A urmat o altă perioadă de aur a coţcăriei româneşti, cea din anii 2000. Poate cel mai sonor nume legat de dezastrul de la CFR este cel al Contelui de Pojorâta, pe numele real Mihai Necolaiciuc. El a intrat deja în legendă prin achiziţiile halucinante făcute pentru CFR: costume de scafandru, butaşi de trandafir, ace de cravată la preţuri exorbitante. Jurnaliştii au tocat subiectul cu aceeaşi poftă cu care s-au înfruptat şi din povestea mătuşii Tamara şi a termopanelor chinezeşti ale lui Năstase.

În seria porcăriilor făcute în mandatul lui Necolaiciuc se încadrează şi modernizarea complexului Astoria Snagov, proprietate CFR. Au fost daţi mai mulţi bani decât dacă ar fi fost făcut un hotel de la zero, vreo 15 milioane de euro. Ca să îţi faci o idee, proprietatea costă, la momentul actual, doar 1 milion de euro. Pentru Astoria s-au cumpărat (conform presei vremii):

-perne de 1.300 de euro bucata

-solniţe de 400 de euro bucata

-oglinzi de 48 de milioane de lei vechi bucata

-mese de câte 113 milioane de lei vechi bucata

-pilote de pat cu 120 de milioane de lei vechi bucata

Articolul şi calculele au fost făcute înainte de denominare, pe când nici măcar DNA-ul nu era pe cai mari. Ar fi de râs, dar de fapt îţi pocneşte vena de nervi.

Fiecare dintre aceste achiziţii au fost făcute fără licitaţii şi la preţuri supraevaluate, asta în condiţiile în care CFR era şi este o societate finanţată de la bugetul de stat, care înregistrează anual pierderi colosale.

Viaţa lui Necolaiciuc ar putea fi ecranizată cu succes la Hollywood. Jurnaliştii au relatat cu aceeaşi plăcere cum a fost găsit Contele de Pojorâta. Deşi era dat în urmărire, el trăia bine mersi în West Palm Beach şi avea o înfloritoare carieră imobiliară. La ora asta Necolaiciuc e liber, stai liniştit. Poate chiar o duce mai bine ca tine, dragă cititorule.

Evident, Contele de Pojorâta nu a fost singur şi nici singurul care a făcut ca CFR să ajungă o mare mizerie. Doar că el e mai exotic, aşa. Unul din jurnaliştii buni şi vechi din domeniul transporturilor de la noi, colegul Ştefan Etveş, mi-a explicat cum s-au petrecut lucurile: Totul a pornit de la interesele unor băieţi deştepţi care au primit beneficii în schimbul distrugerii a tot ce era profitabil, zice Ştefan. „Vina o mai poartă unii directorii generali pe care nu îi întreabă nimeni de ce au avut pierderi în anul în care au fost manageri. Din contră, cei care ar trebui să îi întrebe îi mai numesc o dată şi încă o dată directori generali şi din nou au pierderi.” Mda, un cerc vicios din care nu iese nimic bun. Iese în schimb o mare mizerie.

Cifrele dezastrului

Că e CFR o mare mizerie ne transmit şi alţii. Un top făcut în 2019 arată că în România şi în Bulgaria trenurile circulă cu viteza cea mai mică din toată Europa. Adică undeva la 45-50 de km la oră. Multe garnituri sunt din anii 70, dar există şi săgeţile albastre care prin comparaţie par OZN-uri. Oricum, nici ele nu prind o viteză prea mare pentru că infrastructura nu permite. Mai sunt şi restricţii de viteză pentru că:

-plouă

-ninge

-e caniculă

-e teren accidentat

-e vânt

Adică aproape tot timpul. Iar când nu se aplică niciunul din motivele de mai sus, sunt şanse mari să rămâi în câmp din cauza unui cablu sau a unui şurub furat de hoţii de fier vechi. Sau să sară trenul de pe şine. Uite aşa, pur şi simplu.

Şi mai sunt şi acele trenuri ale groazei, trenurile de navetişti sau cele care traversează în foarte multe ore o bucată de ţară, cum e Iaşi-Timişoara, alintat „trenul foamei” de studenţi. Şi pentru că ţi-am promis cifre, mai uite câteva căutări aleatorii, tot de pe site-ul virail:

-16 ore şi 41 de minute Cluj-Constanţa

-13 ore şi 55 de minute Oradea-Suceava

-14 ore şi 55 de minute Buzău-Târgu Mureş

Cine a câştigat din această mizerie

Pe lângă băieţii deştepţi de care pomenea Ştefan, au avut de câştigat privaţii. Aşa de bine, că te gândeşti dacă nu o fi fost chiar o strategie aici. Şi aici îţi dau din proprie experienţă un exemplu. Oraşul Botoşani e aproape rupt de restul ţării şi ai puţine variante de transport direct cu CFR. Şi oricum, cu trenul faci o zi până la Bucureşti, de exemplu. Oportunitatea a fost simţită încă din anii 90 de firme de transport care fac ture regulate spre Iaşi sau Bucureşti, în special pentru studenţi. O fi CFR o mare mizerie, dar nouă ne convine şi facem profit din asta. Toată lumea e mulţumită, deci.

Mai ieşim din scenariul ăsta?

Ştefan crede (şi încă mai speră) că va exista vreodată o strategie comună de salvare a CFR din marea mizerie în care se scaldă. Adică „o strategie feroviară pe termen lung, cel puţin 15 ani, pe care să o respecte toate guvernele, strategie gândită de o comisie din care oblogatoriu să facă parte şi preşedinşii federaţiilor sindicale feroviare şi directorii generali ai societăţilor feroviare de stat, miniştrii transporturilor, infrastructurii şi telecomunicaţiilor, precum şi patronii unor afaceri în domeniul feroviar”, crede Ştefan. Sună bine. Doar că, ce să vezi, în momentul în care scriu eu acest articol, guvernul e demis şi nu e clar ce va fi mai încolo. Ce strategii să mai faci?

Sigur, CFR nu este singura hibă din România. Sigur, s-au mai întâmplat şi câteva chestii bune, deşi CFR rămâne o mare mizerie. În mod surprinzător, aş putea chiar recomanda ruta Bucureşti-Braşov, un drum aglomerat în mod normal dacă îl faci cu maşina. Opreşte în staţiuni, e relativ decent. Asta când nu este plin ochi şi dacă nu se vând mai multe bilete decât capacitatea trenului.

Exista şi un tren particular, am fost mai demult şi nu am avut nimic de comentat. Mai e şi Bucureşti-Constanţa, un tren care face vreo 2 ore şi ceva, cam cât fac şi cu maşina. Două exemple de normalitate într-o mare mizerie. Poate mai sunt şi altele, punctual. Până ca ele să devină normă, o călătorie cu trenul în România nu e nici pe departe vreo experienţă deosebită. Noi suntem încă la nivelul le care ne punem problema dacă ajungem teferi şi cât de cât la timp, darămite să mai fie vorba şi de turism.