O chestie bizară ni se întâmplă cam de două ori pe an: de Crăciun şi de Paşti. Ne pocneşte un soi de barosăneală temporară. Brusc, avem senzaţia că ne merge bine, deşi ieri nu era aşa. Primul semn, o aglomeraţie infernală prin oraş. Toată lumea se mişcă, nu se ştie unde. Clar e că avem treabă şi că suntem ocupaţi, deci suntem importanţi. Maşini peste maşini pe străzi, lume în mall şi în supermarketuri. Se cumpără cele trebuincioase, vorba televiziunilor. Toată lumea e în vrie. Şi atunci stai şi te întrebi: chiar o ducem bine? Sau e doar un văl pe care ceilalţi, de la vecini şi rude şi până la mass media ţi-l pun pe ochi undeva în preajma lui Sfântul Nicolae, dacă e să vorbim de sezonul rece. După care ţi-l trag brutal de pe ochi în ianuare, ba chiar îţi dau şi una după ceafă. Revino-ţi, Vasile, că iar n-ai bani de pâine. Unde mai pui şi că 20 ianuarie e considerată cea mai deprimantă zi din an.

Chiar, o ducem bine?

Dracu ştie, salariul e acelaşi, ratele la fel. România nu e o ţară bogată, ştim asta. Creşterea economică e bazată pe consum, zic oamenii pricepuţi la finanţe. Iar ce ai primit în plus la salariu s-a dus în inflaţie, zic tot ei. Sigur, au contat şi voucherele de cazare, spun cei de la FPTR. Sigur, sunt în România şi oameni care chiar o duc bine sau foarte bine, dar nu despre ei e vorba aici. Ci despre cei care cred timp de câteva zile că o duc bine. Şi atunci ajungi să nu te miri cum de s-au cheltuit 44 de milioane de euro în vacanţa de iarnă. Atenţie, banii au fost daţi în ţară, nu în concediile de afară! Exact, 44 de milioane pe euro pe cazare, masă, distracţie, benzină pentru o săptămână. Şi aici începe o suită întreagă de paradoxuri.

Urâm aglomeraţia, dar mergem pe Valea Prahovei

O fi obişnuinţă, o fi altceva. Un glumeţ ar zice: păi ăsta chiar e un lux: să ai nervi de fier şi atâta timp liber încât să îl iroseşti pe drum. Deci, dacă e aşa, da: chiar o ducem bine. Ba chiar o ducem pe barosăneală. Chiar şi temporară, dar tot barosăneală e.

E scump la noi, dar tot aici mergi

O aud foarte des: un revelion la Poiana Braşov te costă cât o vacanţă în Thailanda la 5 stele. În plin sezon toate locurile de cazare din Poiană erau ocupate. Deci, clar: nu o ducem bine, ci o ducem al naibii de bine! Fenomenul e valabil şi în sezonul cald, la Mamaia. Sociologii au şi ei o explicaţie: nevoia românului de valorizare. În Thailanda nu te vede nici dracu, iar tu vrei ca lumea să ştie că o duci bine, măcar şi temporar.

Te plângi de servicii proaste, dar tot acolo mergi

Păi dacă nu am merge, cum ne-am mai putea plânge? Domle, ce nesimţiţi ăia de la Mamaia, auzi des în sezon.

Evident, omul care o zice tot acolo merge. Deci iar e clar, chiar o ducem bine.

E totuşi ceva în mintea românului care se resetează de fiecare dată după o perioadă petrecută într-un soi de bulă de prosperitate. Întreţinută din plin de hotelieri şi proprietarii de restaurante, care chiar o duc bine datorită românului fălos. De sărbători românii au umplut pârtiile, mallurile, supermarketurile, au umplut coşurile până la refuz şi apoi au aruncat tone de mâncare. După astea ne întoarcem la ale noastre: rate, obligaţii, tras de salariu de la o lună la alta. Şi uite aşa mai trece cam jumătate de an. Până la Paşti. Când o luăm de la capăt.

PS. Deloc întâmplătoare folosirea fotografiilor lui Slim Aarons ca ilustraţie, cu sursele artsy.net şi flashback.com. Ca o inspiraţie pentru adevărata barosăneală, fie ea şi din anii 50-60.