Chiar aşa, de ce le iese celor din străinătate şi nouă nu? E întrebarea pe care românii o pun adesea când vine vorba de turism. Şi aici nu mai vorbim de servicii, lipsa de personal etc. Vorbim de un element subtil: capacitatea de a pune în valoare în mod firesc şi fără exagerări ce ai mai bun. Nu trebuie să pui floricele, nu trebuie să te străduieşti prea mult, poţi pur şi simplu să le dai oamenilor acces la un loc frumos, la o panorama a oraşului, a mării etc. Românul îngrădeşte, se închide cu tot cu comorile în spatele uşilor, să nu vadă “vecinul”. Într-o ţară cu un turism dezvoltat vei observa că autorităţile fac tot posibilul să îţi faciliteze accesul către privelişti frumoase. Cât mai sus, cât mai accesibil, cât mai simplu. Poate fi şi contra cost, să se bucure şi municipalitatea. De exemplu, în Berlin există o zonă foarte asemănătoare cu piaţa Arculului de Triumf din Bucureşti. Este vorba de Großer Stern, Tiergarten. In mijloc se ridică celebra Victory Column, sau Siegessaule, o statuie aurie frumoasă, simbol al Berlinului.

Ziceam că zona seamănă cu ce avem şi noi: parc alături, bulevarde largi, un obiectiv turistic celebru în lume. Berlinul mai are ceva ce se dovedeşte esenţial însă: nişte pasaje subterane largi care te scot direct din parcul Tiergarten în faţa statuii, fără sa interacţionezi cu traficul din Berlin. De aici ai două variante: urci la primul nivel, unde e amenajat şi un mic muzeu şi vezi o perspectivă frumoasă sau urci în statuie pentru o perspectivă şi mai frumoasă şi o vezi pe doamna în auriu mai de aproape. Panorama Berlinului îţi taie răsuflarea, iar efortul de a urca o scară de zeci de metri dă roade în vârf.

De multe ori m-am întrebat de ce nu se poate urca în Arcul de Triumf, o clădire emblematică a Bucureştiului. Ok, nu e la fel de înalt, dar tot e o privelişte frumoasă, dată fiind poziţionarea lui fericită în peisaj. Au existat câteva excepţii, pe 1 decembrie, de Centenar, în unele weekenduri. Au fost cozi de zeci de metri. Cei de la Mediafax specificau atunci că vizitatorii au fost ajutaţi de jandarmi să traverseze strada pentru a putea ajunge la Arc. Ceea ce mi-a confirmat încă o dată impresia: ai noştri nu vor, nu ştiu sau nu pot să facă un pasaj subteran. Ceea ce nu mă miră, trăiesc de ceva vreme pe aici. Accesul vizitatorilor către monument pe o simplă trecere de pietoni ar complica în mod clar traficul şi aşa intens în zonă. Aşa că mai bine îl lăsăm cum e, ca şi multe alte zone şi monumente din Bucureşti. Ce vă trebuie, bă, panoramă? Ce fraieră şi eu, a trebuit să mă duc până în Berlin să mă prind de asta.  

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.