Nu ştiu dacă ne-au bătut şi la fotbal, dar la turism ne-au bătut de mult. Ne-au bătut şi bulgarii şi se pare că şi albanezii, un popor pe care îl consideram înapoiatul Europei până acum ceva timp. Mare greşală. În timp ce noi râdeam de ei, albanezii se ridicau din noroaie, se frecau la ochi şi realizau ce potenţial are litoralul lor. Până în 2020, odată cu pandemia, turismul din Albania era în plin avânt, dar până să ajung acolo mă voi referi tot la Grecia noastră cea de toate concediile. Vorba aceea, (aproape) tot românul a fost în Thasos sau în Halkidiki şi s-a minunat de ce a văzut acolo.   

Vara lui 2020 a fost o nouă ocazie să ne bucurăm de serviciile bune ale prietenilor noştri şi să ne întrebăm cu şi mai multă obidă de ce nu avem turism ca în Grecia. A făcut furori o postare a lui Dan Negru la început de sezon despre ofertele din Mamaia. Mda, ştii şi tu cum e…

Ok, nu avem geografia Greciei. Avem în schimb plaje mari, de bună calitate, foarte încăpătoare, iar unele zone de litoral se pot lăuda şi cu o pantă lină la intrarea în apă, numai bună pentru copii sau cei care nu le au cu înotul. Şi aici ne oprim.

Apa Mării Negre are o culoare mai puţin atrăgătoare decât Mediterana, să zicem. Dar la asta se adaugă deşeurile şi dejecţiile. Mai pe şleau, sunt români care îşi fac nevoile în apă. Iar aici să nu vă aud cu „nu sunt destule toalete”. Ştiu, nu sunt. Dar asta nu e o scuză. Ştim că sunt mulţi turişti nesimţiţi, inclusiv la hotelurile scumpe. Patronii au tot felul de poveşti horror dacă stai să îi asculţi. Că nici unii din ei nu sunt mai breji, ştim. În general, însă, dacă omul găseşte curăţenie, decenţă şi reguli stricte, ar avea o motivaţie să le respecte. Aşa face când merge în concediu în străinătate. Or, la noi acum e cam aşa: tu eşti nesimţit cu mine, sunt şi eu la fel.

Pe scurt, după 3 vacanţe în diferite insule din Grecia şi multe altele la noi am ajuns la o concluzie: am putea începe şi cu câteva schimbări mici, dar de impact. Măcar să nu ne mai întrebăm de ce nu avem turism ca în Grecia. Iată cam despre ce e vorba:

Toalete şi plaje curate      

Nu sunt destule toalete şi coşuri de gunoi, cum scriam mai sus. Şi în Grecia sunt plaje concesionate. Fiecare are bucăţica de plajă, cu şezlonguri şi toalete. Intrarea la ele e gratis pentru clienţi şi contracost pentru cei care sunt doar în trecere. Toaletele lor erau curate de dimineaţa până seara, iar pe plajă nu erau mucuri de ţigară, ambalaje de chipsuri, cutii, doze de bere etc. Un angajat venea dimineaţa şi grebla nisipul, strângea algele de pe mal, etc. Pentru bucăţica lor de plajă, cu şezlogurile şi băruleţul aferent. Aceeaşi chestie am văzut-o şi în Bulgaria, mai precis un tractoraş care nivela şi curăţa nisipul de la Sunny Beach.

Îmi veţi spune: da, dar turiştii noştri sunt nesimţiţi. Aşa e, nu va fi uşor. Cu timpul, omul se va învăţa să respecte tratamentul corect din partea comerciantului. Aşa cum, cu timpul, ne vom dezobişnui să dăm şpagă la medic pentru că nici el nu o cere.

Un serviciu decent la masă   

Ştiţi satele din Grecia, cu micile cafenele la care stau localnicii şi sporovăiesc la o cafea? Ei bine, dacă te aşezi la masă apare imediat cineva să îţi ia comanda. La fel e şi în staţiunile mari, la terase aglomerate. La noi, mi s-a întîmplat deseori să aştept în van să mi se ia comanda, chiar şi într-un local gol. Ştiu, e lipsă de personal. Dar nu e asta explicaţia. E mai simplu: se cheamă nesimţire.

Senzaţia că nu te urăşte chelnerul

Nu-i mai spune, dragă, nimic. Vrei să ne scuipe în mâncare? Dar chiar, de ce se uită aşa urât la mine? Ai avut o astfel de impresie în România? Eu da, foarte des chiar. Nu şi în străinătate (nu mă refer doar la Grecia, evident). Şi nici în Bulgaria, ţară care are destule păcate dar care se ţine bine la capitolul servicii.

Sunt convinsă că şi ospătarii din Grecia au zile rele. E o ţară care tocmai a trecut printr-o criză cumplită. Noi nici măcar nu avem nevoie de criză ca să vrem să ne omorâm unii pe alţii. În plus, de multe ori poţi avea impresia că eşti cântărit din ochi de la intrare: ăsta nu are bani, pare să spună privirea acră. Şi uite aşa îţi piere cheful de masă. Nu-i nimic, ai scăpat poate de salmonella sau o toxiinfecţie glorioasă, cum numai pe litoralul românesc întâlneşti.

Mâncare simplă şi proaspătă

Toţi românii care au fost în Grecia au lăudat mâncarea excelentă, proaspătă. Peştele şi fructele de mare. Gustările lor simple dar delicioase. Chiar şi o simplă salată de legume are alt gust. Şi mai au un obicei foarte apreciat de ai noştri: dau ceva şi din partea casei. O prăjiturică după masă, un păhărel de ouzo, o felie de pepene, o farfurie de fructe, alune şi chipsuri la o simplă bere. Pâinea şi apa de masă (cu gheaţă) sunt oricum din partea casei.

În Deltă şi la Clisura Dunării, pe de altă parte, am trăit paradoxul alimentar. Suntem la Dunăre, avem cele mai bune surse de peşte, dar îl aducem de la Metro sau Selgros. Sau la mare, scoicile vin de la ferma din Bulgaria, de la câţiva kilometri distanţă. Îmi povestea cineva că la fel a păţit la un scump restaurant de la Cazanele Dunării. „Peştele e de la Selgros, nu e de aici”, i-a mărturisit patronul. „Dacă vrei, ţie îţi fac eu rost de un peşte adevărat de la pescarii din sat„.

Vrei o salată? Legumele sunt ţinute în cald, recuperate din salatele altora de ieri. Ciorbele sunt obligatoriu reîncălzite, gătite cu vrei 3 zile în urmă.

Statisticile confirmă ce am scris şi eu mai sus, de ani de zile românilor le plac vacanţele la bulgari şi la greci pentru că e mai ieftin, sunt respectaţi şi serviciile sunt mai bune. Nu mai vorbesc de patronii din turism, ei sunt chiar obligaţi să circule, să vadă cum fac alţii. Deci dacă problema e şi la patroni şi la clienţi, tot nu înţeleg: ne plimbăm de atâta amar de vreme şi tot nu am învăţat nimic??