Îmi amintesc cu mare drag parfumul cumpărat cu ocazia primei mele ieşiri din ţară. Burberry Weekend, o aromă foarte reuşită, undeva între dulce şi amar. L-am purtat cu mare plăcere, apoi am uitat de el, descoperind altele. Peste câţiva ani l-am regăsit într-un magazin Sephora şi mi l-am cumpărat de dragul vremurilor trecute. Şi…stupoare! Weekend nu mai era dulce-amar ci dulce pudrat, un parfum înecăcios dar care semăna cu formula originală.

La fel am păţit şi cu altele, cea mai dezastruoasă experienţă fiind Crystal Noir, un parfum superb de la Versace. Bine, superb era iniţial, pentru că atunci când l-am cumpărat pentru a doua oară se transformase într-o dulcegărie prăfoasă. Cumva, parfumurile devin mai dulci şi mai înecăcioase, pierzându-şi din zvâcul pe care îl aveau la „primul nas”.

Şi atunci mă întreb, ca mulţi alţii, de ce parfumul nu mai miroase la fel? Ne schimbăm noi, se schimbă formulele parfumului sau e vreo explicaţie mai adâncă? Ceva de genul „parfumuri mai nasoale pentru Europa de Est”, hmmm?

De ce parfumul nu mai miroase la fel? Am pus mai departe întrebarea celor în care am încredere. Dana Sandu, fondatoarea Nas de Nas şi Ana Stoian, autorul Ana Y el Perfume.

Explicaţiile lor sunt, evident, complexe. Dana zice că în primul rând contează de unde ai cumpărat parfumul. Logic, dacă e de „la băieţi”, ai şanse mari să nu fie original. Ceea ce ar trebui să ştii deja, dacă ţii la parfumurile tale.

Contează de unde ai cumpărat parfumul

„Distribuitorii oficiali au contracte care îi obligă să menţină în circulaţie doar produse conforme cu fişele tehnice impuse de brandul respectiv (cât să se ţină pe raft, cum să se păstreze în depozit, cum să se ambaleze şi să se trimită prin poştă, etc).

Dacă produsul e cumpărat din locuri în care nu se urmăresc (îndeaproape, legal şi practic) indicaţiile de fabrică, atunci şansele sunt mai mari ca parfumul să nu fie cum trebuie. Se întâmplă des pe piaţa gri, unde vanzătorii cumpără loturi de pe unde pot, şi le redistribuie fără să verifice întotdeauna de unde vin şi cum au fost păstrate. 

Asta nu inseamnă că nu e posibil ca cineva să cumpere la raft la Sephora ceva care îi miroase mai puţin concentrat decât acelaşi parfum cumpărat la Sephora în Paris.

Asta poa’ să fie, iar, o treaba de condiţii improprii de păstrare, ori mişculaţii la nivel de distribuitor (la urma urmei, dacă am maşina de sigilare, ma costă puţin mâna de lucru să desigilez, diluez, şi resigilez sticle, chiar dacă pare mult de muncă).

Am înţeles că se mai practică şi reumplerea sticlelor de către personal… când e vorba de hoţie, se poate orice” spune Dana Sandu.

E drept că o legendă urbană spune că în magazinele Sephora se vând făcături. Nu am dovezi să cred asta, aşa că tot legendă urbană rămâne, pe stilul ambulanţei negre care răpeşte copii. Aşa cum un organism european hain ne răpeşte parfumurile dragi de sub nas şi le transformă într-o apică dulce anonimă. Iar acest organism se numeşte IFRA, adică International Fragrance Association, o asociaţie creată în 1973.

Conform Wikipedia, IFRA este organismul reprezentativ global al industriei parfumurilor. „Acesta urmărește să reprezinte interesele colective ale industriei și să promoveze utilizarea în siguranță a aromelor„. Cine e Ifra ăsta şi ce vrea de la viaţa noastră afli mai jos.

Anumite ingrediente au fost interzise

Pentru început, să precizăm că reglementările IFRA au făcut ca multe ingrediente să nu mai poată fi folosite. „Materiale folosite în parfumerie sau compuşii lor sunt limitate, restricţionate sau interzise datorită faptului că sunt cancerigene sau pot produce alergii, fotosensibilitate sau depigmentare„, spune Ana.

Ea nu vede însă lucrurile atât de tragic. „Voi incepe prin a mentiona faptul ca multe persoane consideră IFRA ca fiind răul industriei parfumeriei şi nu este exact aşa. În primul rând, IFRA nu are nicio valoare juridică, ceea ce înseamnă că niciun producător, parfumist sau distribuitor nu este obligat să îi respecte regulile.

Limitarea, restricţionarea sau interzicerea la nivel UE nu este aceeaşi cu a IFRA. Un material interzis de IFRA poate nu fi interzis de către reglementările UE, şi invers.”

Chiar şi aşa IFRA a reuşit să treacă pe lista neagră 36 materiale. Printre ele, uleiuri esentiale si derivati, frunza de dud (Ficus Carica), musk ambrette, verbena sau Styrax. Iar efectele se văd.
„Majoritatea ingredientelor care au fost interzise sunt greu de reprodus în miros. Se poate crea ceva similar, bineînţeles, dar nu ar fi la fel. Dacă o moleculă prezentă într-o floare, spre exemplu, este interzisă şi este relevantă pentru miros, acea moleculă nu se poate replica. 

Toate aceste schimbări duc inevitabil la reformulări. In majoritatea cazurilor se incearcă obţinerea unui miros identic al parfumului original, dar nu întotdeauna rezultatul este cel dorit. Clasice ca şi Shalimar, Chanel N°5, Opium, Poison, Mitsouko, Joy, sunt umbre a ceea ce erau în trecut.”

Aha, deci nu numai Crystal Noir a fost măcelărit ci şi clasice lansate la începutul secolului trecut.

Regulile IFRA pot fi încălcate, ne explică Dana: „Nimic nu e ilegal, per se— adică poţi şi în Europa să faci ce vrea muschiu’ tău, însă nu vei putea vinde pe teritoriul controlat de standarde IFRA. Poţi, în schimb, să încorporezi compania în Maldive, să produci parfumul în India şi să vinzi în America latină, dacă vrei.

Nu te obligă nimeni, la nimic, în afară de cumpărători, atâta vreme cât un ingredient se află pe lista de substanţe aprobate pentru consum extern, poţi să faci cum te taie capul. Canadienii folosesc mult mosc natural, de pildă, aşa cum o fac şi multe case independente din SUA”, spune Dana. 

Nasul tău sau ph-ul s-au schimbat

Absolut, noi ne schimbăm, gusturile noastre, darămite parfumurile! Iată ce spune şi Dana: „Daca vii şi-l miroşi după ani mulţi, ori după evenimente fiziologice importante (variaţii mari de greutate ori dietă, sarcină, schimbări hormonale, etc.), parfumul nici n-o să se comporte la fel pe pielea ta, şi nici nasul tău nu mai e ce-a fost. Deci, iată, două variabile care s-ar putea să afecteze cum îţi miroase un parfum chiar dacă el, bietul, poate n-a suferit nici o schimbare în formulă.”

În plus, şi nasul se schimbă! Nas de nas ştie: „ţine de evoluţia nasului. Depinde cât de mult ţi l-ai antrenat, ori distrus, că dacă tragi cocaină ori spray nazal toată ziua, ori dacă îţi place să dai fumul pe nas când fumezi, e clar ca centrii receptori nu rămân la fel„. Şi evoluţia pielii contează. „O piele mai tânără e mai hidratată şi absoarbe parfumul mai greu decât una uscată ca o sugativă”

Şi ar mai fi ceva: noi ne schimbăm, trecem prin diverse etape şi lupte. Memoria se schimbă, amintirile noastre legate de un parfum se schimbă şi ele. Ai însă atât de multe arome de încercat. Şi noi amintiri de arhivat. Şi un nou articol de citit, în colaborare cu aceleaşi doamne dragi, Ana şi Dana. De data asta despre legendele din jurul parfumurilor discontinuate.