O postare de pe 1 martie a unui amic originar din Suceava mi-a amintit o chestie simpatică, specifică zonei. Atât la noi cât şi la bucovineni fetele dau mărţişoare băieţilor pe 1 martie. Pe 8 primesc ele. Păi nu e normal aşa? Săracii noştri parteneri să pătimească de două ori la interval de o săptămână? Deci clar, eşti moldovean dacă dai mărţişoarele aşa. Şi mai ştii şi că Bucovina şi Moldova nu sunt unul şi acelaşi lucru.

Chestia asta m-a făcut să mă gândesc că noi moldovenii chiar avem câteva obiceiuri care ne scot din masa mare o românilor. Oricum suntem peste tot, cu accentul nostru, cu poalele în brâu şi tulburelul.

Bun, o să-mi spuneţi acum: ştim, moldovenii sunt beţivani iar cei din Vaslui au şi faima neagră de violatori. Iar eu nu să pot decât să admit că da, moldovenii fac şi multe tâmpenii, ca toţi românii. Ai noştri au devenit celebri însă pentru şirul de morţi prilejuit de apariţia tulburelului. Timp de o lună, în fiecare an, presa relatează cum familii întregi mor stupid. Scenariul e acelaşi de fiecare dată. Capul familiei coboară în beci să vadă dacă s-a făcut vinul. Cade lat din cauza monoxidului de carbon. Coboară nevasta să vadă ce tot face el în beci, păţeşte şi ea la fel. Urmează, după caz, fii, vecini, cumetri şi alte rubedenii. Da, se bea vârtos în Moldova. Chiar şi aşa, merită să ne privească cineva şi în mod obiectiv. Deci eşti moldovean dacă:

Spui „dânsa” în loc de „ea”

Când m-am mutat în Bucureşti colegii se amuzau de obiceiul ăsta al meu. De la ei am aflat că „dânsa” e folosit cu alt sens, un fel de „dumneaei”. Dexonline confirmă. În fine, obiceiul mi-a rămas, lumea înţelege ce vreau să spun şi totul e ok.

Sărbătoreşti Sfânta Maria în septembrie

Chiar şi dacă nu eşti prea dus pe la biserici, tot ştii asta. Dragă Marian, ştii că eşti moldovean dacă te uiţi chiorâş la cei care te felicită pe 15 august. Poate ştii sau nu, dar acea zi se cheamă „Adormirea Maicii Domnului”. Aşa cum nu dai mărţişoare aiurea de două ori, tu vei şti să îţi dozezi şi felicitările pentru Maria, Marian şi alţii ca ei.

Spui „Iaşul”, nu „Iaşiul”

Păi normal că ştii, cel mai probabil ai făcut facultatea la Al I Cuza. Şi mai ştii că, din păcate, la Iaşi se merge şi la spital când e de rău.

Te-ai săturat să tot auzi de Eminescu

Asta e valabil mai ales pentru cei din Botoşani. Venim din oraşul geniilor, aşa că nu numai Eminescu merită menţionat. În plus, de când începi să faci ochi dai de poetul nepereche. Îl vezi atât de des încât parcă ar fi unul din familie. Unul de care te plictiseşti, de vreme ce educatorii, învăţătorii, părinţii şi profesorii te chinuie ani la rând să îi înveţi poeziile, de la Somnoroase Păsărele şi până la Scrisoarea a lll-a.

Te adresezi cu „uăi”

Adică „uăi, ci faci?” Un fel de „băi”, „bă” sau „măi”. Şi mai e ceva, eşti moldovean dacă pe stradă în Lisabona ţi se pare că înţelegi ce vorbesc oamenii. Nu înţelegi,e altă limbă, dar sună tare asemănător.

Faci „sfinţişori”, nu mucenici

Alt obicei specific lunii martie. Începem cu mărţişoarele şi continuăm cu cele 40 de pahare. Ele se beau musai pe 9 martie. Dar înainte mănânci sfinţişori, acei colaci cu miere şi nucă. Pe lângă care mucenicii munteneşti sunt pistol cu apă.

Zici „papuci” la pantofi

Ok, şi ardelenii fac asta, dar ei le zic „păpuci”. Şi tot ei zic „cafia”, spre amuzamentul nostru, al moldovenilor ăpentru că trebuie să râdem şi noi de cineva pe sistemul „râde ciob de oală spartă”. Accentul lor e a fel de măscărit ca şi al nostru, aşa că solidaritatea funcţionează brici.

Şi mai e ceva. Suntem al naibii de adaptabili. Ne acomodăm de minune de la Sidney la Roma. Darămite la capitală. Vorba aceea, dacă moldovenii ar fi licurici, Bucureştiul ar străluci ca Las Vegasul.