Am tot amânat eu, dar inevitabilul s-a produs: trebuia să ajung şi la Londra. Păi de ce am tot amânat? Simplu: mă îngrozesc ploaia, ceaţa şi vremea mohorâtă. Curiozitatea m-a scos totuşi din casă. Destinaţia: Londra în prag de Brexit. Nu a fost chiar ca o pastilă amară pe care o înghiţi şi scapi, ci o experienţă plăcută per total. Asta pentru că am fost în vizită, ca turist. Impresia principală: Londra pare pierdută în ceaţă la propriu şi la figurat.

Peste ceaţa firească vine Brexitul, un inamic fără chip. Nu ştii cum şi când o să te muşte. De ce este Londra pierdută în ceaţă? Din mai multe motive, dar aş începe totuşi cu părţile frumoase ale oraşului.

Ce mi-a plăcut la Londra

Vegetaţia luxuriantă

Înainte de a pleca am verificat, ca tot omul, prognoza meteo. „Degeaba te uiţi, acolo vremea se schimbă de la un moment la altul” mi s-a spus. Şi aşa a fost. Ba ploua, ba ieşea soarele, ba Londra părea pierdută în ceaţă. Rezultatele au fost: o lumină interesantă, o vegetaţie luxuriantă şi un aer curat ca la noi la munte. Copaci cu flori, palmieri, o iarbă de un verde crud.

Londra e un oraş curat, autorităţile au o mare grijă la acest aspect, în ciuda numărului uriaş de turişti.

Muzeele

Tate, National Gallery, Victoria and Albert, British Museum, sunt nenumărate. Măcar aici nu m-am simţit pierdută în ceaţă, iar Brexitul părea ceva neimportant printre opere de artă.

Cele mai multe muzee au intrare liberă pentru colecţiile permanente şi tarife de 15-20 de lire pentru expoziţiile temporare. Ai putea merge la Londra doar pentru asta şi nu te-ai plictisi.

Distracţia

Puburi superbe, cu mobilă veche, pline de lume. Restaurante tradiţionale mediteraneene, pakistaneze, thailandeze, japoneze, chinezeşti. Tot ce vrei. Se mănâncă bine, dar scump. Londra e plină de cluburi şi sky bar-uri în zona lor de business, la etajele superioare ale zgârie-norilor. Ei, acolo poţi vedea Londra pierdută în ceaţă…la propriu.

Arhitectura

Londra e un oraş monumental, copleşitor, cu o zonă centrală imensă. Ca să îl poţi vedea cum trebuie ai avea nevoie de mai multe vizite acolo sau de o şedere de vreo 2 săptămâni, aşa.

Vezi cum faci cu banii, ai nevoie şi de un buget consistent pentru asta.

Londra, în prag de Brexit

Costurile ridicate

Scriam mai sus că Londra e un oraş copleşitor. Poate e vorba de dimensiunile lui impresionante, poate de vreme. Problemele oraşului sunt vechi şi au rădăcini adânci. Care au ieşit acum la suprafaţă, în prag de Brexit. În ciuda ofertei imense, preţurile sunt mari chiar şi pentru localnicii care au un job relativ bun.

Ai nevoie de sume consistente ca să te poţi bucura de ceea ce oraşul îţi oferă. Frustrarea tinerilor este justificată. Străzile sunt pline de cerşetori locali, tineri.

Nici vorbă cerşetorii români de care auzeam în alţi ani. Dimpotrivă, Londra în prag de Brexit i-a prins cumva pregătiţi pe români, deşi i-a lovit rău pe locanici. Păi nu ne descurcăm noi? Stăm 10 inşi în 2 camere, tragem tare la muncă, nu cheltuim nimic şi trimitem bani la copii.

Nesiguranţa

Nimeni nu ştie ce va fi după Brexit, o nesiguranţă pe care britanicii nu o aveau până acum. La două zile după ce am fost la London Bridge, în acelaşi loc a fost un atentat. 2 oameni au fost înjunghiaţi mortal de un jihadist.

Adaugă la această nesiguranţă şi instabilitatea jobului. Cam asta înseamnă să fii în ceaţă şi nimeni să nu te poată lămuri.

Înstrăinarea

Ne-am rătăcit într-una din seri în drum spre casă. Era târziu, ne grăbeam să prindem ultimul metrou. Acela a fost un prim moment în care m-am simţit chiar mai rău decât pierdută în ceaţă. Era vorba de panică, ceva ce nu mai simţisem în alt oraş până atunci. Ce caut eu aici?

„Descurcă-te singur”

Senzaţia de înstrăinare mi-a fost confirmată de o prietenă care locuieşte acolo de multă vreme. Ea mi-a dat o explicaţie şi pentru numărul mare de oameni care au ajuns în stradă. Familia nu îi ajută. Sau cel puţin nu în modul în care o fac românii. „Hai, maică, stai la noi, îţi găsim şi de lucru, îţi dăm şi de mâncare”. Nu şi acolo. Acolo te cam descurci singur.

Cum am ajuns acasă

Ne criticăm deseori ţara, oraşul, familia, prietenii, colegii etc. Neam de cârcotaşi, ce să zic. Londra cea pierdută în ceaţă mi-a crescut şi mai mult respectul faţă de românii care au avut curajul să plece. Să strângă din dinţi, să sacrifice tot de dragul banilor trimişi acasă. Aşadar am ajuns din Londra cea pierdută în ceaţă într-un Bucureşti aglomerat, enervant, cu metehnele lui multe. Dar pentru prima dată după multă vreme, m-am bucurat sincer că sunt acasă.