Te duci măcar o dată pe săptămână la cumpărături la supermarket. Umpli coşul, apoi sacoşele, ajungi acasă şi începi să pui alimentele în frigider. Constaţi însă că aproape totul este ambalat în punguţe foşnitoare care invariabil vor ajunge la gunoi.

De acolo ar trebui să înceapă reciclarea, iar plasticul, sticla, cartonul, conservele goale, toate ar trebui să fie preluate de firme specializate. Aşa ar fi ideal. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Tonele de plastic se aruncă peste tot şi se descompun în mii de ani. Ok, ştiu că lecţia ecologiei e greu de învăţat la noi. Chiar şi aşa, lucrurile au început să se mişte încet, încet. Se scrie despre sustenabilitate peste tot, pe bloguri, în presă, ca să nu mai pomenim de nenumăratele discuţii de la nivel european. Pot fi texte sterile dar şi iniţiative simpatice, precum cea a jurnalistei DOR, Anca Iosif, care a încercat iulie fără plastic. Aşa că m-am gândit: poate chiar va fi magazinul viitorului fără ambalaje. Hm, nu ştiu însă dacă e un viitor apropiat sau dacă va fi un fenomen de masă. Deocamdată nu e.

Dar dacă ţi-aş spune că multe dintre aceste ambalaje nu numai că poluează dar şi costă mai mult? Adică în loc să plăteşti marfa propriu zisă mai adaugi la suma finală şi ambalajul, deranjul angajatului care a pus frumos celofan peste fructe etc.

Ambalajul costă. Cum mai scriam aici, poţi înlocui pungile de pastic cu o sacoşă de pânză. Ieşi mai ieftin. O pungă mică de cumpărături costă. 0,7 bani, de exemplu în supermarketurile Mega Image, probabil cele mai populare în Bucureşti. Aşa că am făcut o mică verificare pentru tine fix la Mega în cartierul meu. Iată ce a ieşit.

Acelaşi produs, mai scump dacă e ambalat de producător

Poate vei spune: uite-o, mă, şi pe asta, a descoperit apa caldă. Ok, recunosc până de curând nici nu mi-am pus problema până când am văzut una din nenumăratele emisiuni cu bucătari de pe Food Network. Un nene compara preţul unui avocado neambalat versus unul pus frumos într-o punguţă sau plăsuţă din aceea cu ochiuri. Diferenţa era notabilă. Am făcut şi eu comparaţiile mele. Evident, avocado era mai scump în variantă ambalată, dar nu numai:

• kilogramul de ceapă neambalată: 2 lei, ambalată: 7 lei!
• kilogramul de morcovi: 2 lei, la pungă: 3 lei şi ceva.
• Ţine-te bine: 4 mere ambalate într-o punguţă: 6,79 lei. Kilogramul de mere costă de la 4 la vreo 7 lei.

Evident, nu vorbim de produse speciale, soiuri alese, ci de produse banale. Pe care, da, le găseşti şi în piaţă.

Cât despre supermarketuri, acelaşi Mega Image a introdus punga reciclabilă în care îţi poţi pune legume sau produse vrac, cum ar fi fasole, linte etc. E şi ea pe bani, dar mult mai puţini şi măcar e biodegradabilă. Un pas mic, dar necesar.

Şi dacă tot vorbim de produse vrac…

Magazinele de tip zero waste pot fi o alternativă bună

Cum am aflat de acest magazin în Bucureşti am vrut să văd minunea. Am găsit-o pe Ana Maria, fondatoarea lui, care mi-a povestit pe scurt care e treaba: vii cu ambalajul tău, îl umpli şi plăteşti doar produsul propriu zis. Care este vândut vrac. Poţi cumpăra tot felul de chestii, de la mirodenii, seminţe, zahăr, ulei, la chestii mai elaborate.

Poţi cumpăra chiar şi şampon, gel de duş, detergenţi, balsam de rufe. Toate ecologice, din România sau din afară.

Au şi ei produse ambalate, dar ecologice. Şi refolosibile, evident. Nu e un vreun business din care să te umpli de bani, dar, cum scriam deja, totul se face la noi cu paşi mici. Ana Maria a reuşit să îşi atragă o comunitate, ceea ce e excelent pentru un om care se luptă cu mâinile goale cu un comerţ de masă extrem de păgubos.

Habar nu am ce se va întâmpla în câţiva ani, dacă magazinul viitorului, fără ambalaje, va lua locul supermarketului de cartier care are în spate o reţea puternică.

Oricum, nu ar fi prima dată când istoria e plină de ironie. Dacă unii dintre români abia descoperă avantajele sustenabilităţii, mulţi tineri născuţi după 89 află şi ei cu stupoare că în România lui Ceauşescu se făcea o reciclare ca la carte. Hârtie, borcane, plastic, hehe maică, Nea Nicu le-a strâns (cu forţa, ok) în anii 80. Ceea ce e un semn bun: ne-am împăcat cu trecutul. Aşa că e momentul să ne gândim serios la viitor.

A