O femeie fără parfum nu are viitor. E un citat celebru, atribuit lui Coco Chanel. Eu aş zice că pentru mine, parfumurile au în special trecut. Am avut din totdeauna o atracţie pentru ele, iar perioade importante din viaţa mea sunt legate de un parfum. Primul pe care mi-l amintesc era un flacon vechi al bunicului meu. Îmi amintesc că era un Rochas, o sticlă dosită într-un dulap pe care eu îl scotoceam de curiozitate, ca orice copil. Parfumul care mi-a marcat copilăria a fost însă altul.

Poison, Dior

Extract de parfum, cu un aplicator elegant de sticlă, o minunăţie de flacon într-o cutie căptuşită cu catifea. A fost un cadou pentru mama de la nişte colaboratori.

Cam aşa arăta cutia originală, sursa etsy.com

A devenit parfumul ei preferat, deşi mai avea unul, Coriandre de la Jean Coutourier. Poison era parfumul „de bun”, cel cu care se dădea doar la ocazii speciale. Evident, parfumul nu mai miroase aşa în zilele noastre, a fost reformulat, iar aspectul nu mai e nici pe departe atât de luxos. Nu mai are aplicator de sticlă, ci atomizor. Doar că mama îl ţine tot „de bun” chiar şi pe cel actual, primit cadou de la mine. Tot datorită ei am avut parte de o primă experienţă proprie cu parfumurile în adolescenţă.

Nature, Yves Rocher

Pe când eu eram în şcoala generală, mama s-a împrietenit cu o doamnă din Franţa, primăriţă într-un orăşel cu care se înfrăţise Botoşaniul natal. Fără să mă cunoască, doamna mi-a trimis un pachet plin de minunăţii, printre care primul meu parfum, într-o sticlă mată, verde, cu acelaşi tip de aplicator elegant, de sticlă.

Nature de la Yves Rocher, actualmente o marfa bună pentru colecţionari. De dat pe gât, după urechi şi la încheieturi, aşa te sfătuiau articolele din Bravo Girl, pe care le citeam atunci. Mi-a plăcut enorm, doar că Yves Rocher l-a scos din producţie. În plus, nici flacoanele de parfum nu mai arată atât de luxos precum acel primit undeva prin anii 90.

Versus Donna, Versace

Primul parfum pe care mi l-am cumpărat din banii mei, pe vremea când eram în liceu.

Erau anii în care apăruseră primele magazine mai răsărite prin oraş, totul culminând cu inaugurarea celebrelor Ina Center. Pe cât de dorite erau parfumurile, pe atât de antipatice vânzătoarele. Te măsurau din cap până în picioare când intrai şi se enervau când voiai să le testezi. Răbdarea se pierdea de la al doilea parfum. „Ei, haide, cumperi sau nu?” Cumpărai, ce să faci. Nici Versus nu mai e produs în zilele noastre. L-am căutat ani la rând şi cu mare noroc l-am găsit în variantă vintage. Mă dau cu el rar, dar şi atunci parcă îmi răsună în urechi glasul strident al vînzătoarelor acre. De ele am avut parte şi în facultate. Igorându-le însă, am descoperit minunăţii ca Alchimie de la Rochas, Laura Biagiotti sau Eden de la Cacharel.

Comori găsite într-o consignaţie ca pe vremuri de pe Calea Victoriei

Îmi e foarte uşor să asociez persoane sau momente din viaţă cu un parfum.

Tocade de la Rochas îmi aminteşte de o bună şi fermecătoare prietenă, Poeme de verişoara mea, Dune de o colegă din cămin care mânca bomboane pe furiş, Une Touche de Naf Naf şi Vanilla Fields de altă prietenă, care culmea, ura dulciurile. Oxygene, Roma şi Pour Monsieur de foşti iubiţi. Lolita Lempicka, Cristobal şi Crystal Noir îmi aduc în memorie perioada petrecută în Iaşi, Kelly Caleche şi Concentree d’eau Verte, ambele Hermes au venit odată cu primul meu job în Bucureşti. Cristalle Eau Verte, Costume National şi Samsara îmi miros a despărţiri urâte, iar Le Parfum de Therese îmi aminteşte de bulevardul Kurfurstendamm din Berlin.

Therese, cea mai norocoasă femeie din lume

În mod ciudat, şi strada Ion Câmpineanu miroase a Eau de Soir de la Sisley, iar Venezia al casei Laura Biagiotti îmi aduce pe cerul gurii gustul de vanilie al prăjiturelelor portugheze. Sunt parfumuri care miros a magiun sau a şerbet de trandafir aşa cum făcea bunica mea. Iar un alt parfum de la Hermes îmi aminteşte dureros că ea nu mai e printre noi. Chiar şi admiterea la facultate miroase a Cool Water, de succes în vremurile alea. Am şi acum o colecţie de parfumuri, aşezate în cutii pe diverse categorii: cele pe care le port foarte des, cele de „toată ziua”, cele rare şi vintage. Şi mai am un loc în care ţin parfumuri miniaturi. E o cutie frumoasă, de lemn, pictată de un meşteşugar din Sibiu. Acolo sunt Nature, Versus, Laura şi altele, pe care le ştiu din copilărie şi adolescenţă. Deschid cutia câteodată şi miros amintiri.

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.