Cei mai mulţi dintre noi ne planificăm călătoriile ţinând cont de vreme. E firesc , vremea chiar poate face diferenţa şi îţi poate strica planurile. Ei bine, Lisabona este o excepţie.

M-aş duce acolo oricând. Am fost în iulie şi în decembrie, la extreme. Vara am prins o vreme perfectă de plimbare, iar în decembrie am avut parte de o zi cu 18 grade şi de altele cu vreo 16, în timp ce acasă era urât şi frig. Poate am avut eu noroc, ghidurile îţi recomandă să eviţi lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie.

Oricum, Lisabona e un oraş cu de toate. Vrei muzee şi cultură? Ai. Vrei plajă? Ai oceanul la o aruncătură de băţ, cu trenul. Mâncarea e minunată, vinurile la fel. Pentru o experienţă bahică de excepţie ai şi Porto, al doilea oraş ca mărime din Portugalia. Vrei antren şi destrăbălare? Ai tavernele şi barurile din Barrio Alto. Adaugă la toate acestea o populaţie de oameni simpatici, calzi şi primitori.

Te poţi descurca foarte uşor cu mijloacele de transport în comun, ai metrou de la aeroport. Şi tot de la aeroport poţi cumpăra un Lisbon Card, cu care poţi călători gratis inclusiv cu tramvaiul de epocă şi cu trenul către Cascais şi Estoril. Ai de asemenea intrare gratis la majoritatea muzeelor, ceea ce te va face să economiseşti şi bani.

Recomandările mele sunt valabile indiferent de sezon, iar ultima este o descoperire întâmplătoare, de care nu am citit în ghiduri.

Panteonul şi târgul Feira da Ladra

Da, dragă milenialule, acestea sun telefoane cu fir, iar mai sus este chiar un fax

Sunt în acelaşi loc, practic, doar că târgul se ţine marţi şi duminică. Găseşi de toate la târg, e foarte pitoresc şi colorat.

Dacă nu îţi plac târgurile, poţi trece direct la Panteon. Poate nu toţi sunt interesaţi de mormintele personalităţilor, dar locul are un aer aparte. La Panteon este înmormântată Amalia Rodrigues, cea mai mare cântăreaţă de Fado din toate timpurile. Ecoul din sala imensă a Panteonului şi vocea ei hipnotizează. E o atmosferă pe care eu nu am mai întîlnit-o nicăieri, mi-e şi greu să o exprim. Aş numi-o un amestec de mister, tristeţe şi bizar în acelaşi timp. Adaugă la vocea Amaliei în decorul Panteonului şi priveliştea incredibilă de pe acoperiş. Eu am văzut Lisabona înconjurată de o ceaţă lăptoasă, prin care răzbeau din când în când razele soarelui. O minunăţie pentru un fotograf.   

Ai foarte multe locuri în Lisabona de unde poţi vedea o panoramă frumoasă gratis. De fapt, ca şi în cazul altor oraşe turistice, autorităţile au făcut tot ce au putut ca să-ţi uşureze accesul spre o privelişte frumoasă. Ba chiar au luat în calcul acest aspect încă de la faza de construcţie. Aşa cum ar fi următoarea oprire:

MAAT, Muzeul de Artă, Arhitectură şi Tehnologie

O clădire futuristă, un loc de plimbare superb pe faleză, MAAT este una dintre cele mai fotografiate obiective în Lisabona, ba chiar am aflat că e cel mai “instagramabil” loc din oraş. Aşa cum era firesc, muzeul are şi o panoramă splendidă, despre care eşti anunţat chiar de la intrare, de cînd iei biletul.

Panorama Maat, spre podul Vasco da Gamma

Estoril

Pentru Carol al 2 lea al României a fost locul de exil. Nu a fost singurul refugiat cu sânge albastru care a ajuns aici. Au mai fost Umberto al Italiei, Don Juan de Bourbon, Henri de Orleans şi alţii. Staţiunea are un aer princiar şi în 2019 dar şi o plajă uluitoare.

La Estoril se ajunge foarte uşor: cu trenul din staţia Cais de Sodre din Lisabona. Ultima oprire este Cascais, penultima Estoril. Surpriza vine când cobori din tren, treci printr-un mic pasaj şi te afunzi direct în nisip. Plaja este imensă, cât vezi cu ochii, cu stânci din loc în loc. Estoril îţi inspiră bogăţie şi relaxare, fără să aibă însă nimic ţipător.

Cascais

Este ultima oprire a trenului, imediat după Estoril, cu care împarte plaja. Cascais are însă şi alte atracţii, cum ar fi portul, un parc foarte frumos şi o faleză stâncoasă de kilometri buni pe care vei ajunge uşor la Boca de Inferno, o formaţiune spectaculoasă dar periculoasă, de vreme ce autorităţile s-au gândit să creeze un spaţiu izolat, special pentru turişti, deasupra stîncilor.

Sintra şi Cabo da Roca

Dacă tot ai ajuns în Lisabona, merită să îţi rezervi o zi şi pentru Sintra, staţiunea de munte de la cîteva zeci de kilometri. A fost făcută celebră de Byron în 1809. În zilele noastre Sintra e un loc turistic dar şi o zonă de case scumpe, cu grădini imense şi elaborate. La Sintra se poate ajunge cu autobuzul, dar poţi închiria şi o maşină, cu care să mergi la castelele Pena şi Quinta de Regaleira, la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei şi apoi să cobori pe coastă, către plajele imense de la ocean.

Quinta da Rigaleira, palatul şi grădina în care se ţineau ritualuri de iniţiere pentru masoni
Cabo da Roca
O plajă numai pentru tine. Cu ocazia să fii în extrasezon

Nici nu mai ai nevoie de artificii, natura e de ajuns. Poţi însă profita în mod creativ de natură, dacă ai şi ajutorul unui architect ca Charles Correa.

Champalimaud Centre for the Unknown

A pus Dumnezeu mâna pentru un astfel de apus

Este un loc în care am ajuns din întâmplare. Centrul de cercetare Champalimaud este în cartierul Belem al Lisabonei şi marchează capătul falezei. Mai precis, este în dreapta celebrului Torre de Belem şi îl poţi chiar vedea din vîrful turnului. Pe lângă numele atrăgător, spaţiul extern al centrului Champalimaud poate fi vizitat fără oprelişti, pentru că, evident, îlocalnicii se mândresc cu  el.  A fost inaugurat în 2010 chiar de preşedintele de atunci al Portugaliei. Odată ajuns acolo nu vei da peste niciun bodyguard burtos şi băgăcios care să te întrebe pe cine cauţi sau care să îţi interzică să faci poze, nici peste vreun angajat suspicios care să se uite urât la tine în timp ce iese la ţigară. Dimpotrivă, eu chiar aşa am aflat unde sunt: de la doi tineri cercetători ieşiţi tocmai la ţigară, cărora li s-a luminat faţa când le-am declarat sincer că îi invidiez pentru o astfel de privelişte.

Clădirea, cu un spaţiu generos de birouri cu ferestre ovale ca ochii de extraterestru, un amfiteatru cu vedere spre faleză şi o esplanadă, este opera lui Charles Correa cel mai mare arhitect al Indiei, premiat de Royal Institute of British Architects, autorul unor lucrări importante în întreaga lume. Partea cea mai interesantă este esplanada cu micul bazin în care se reflectă cel mai frumos apus al călătoriei tale în Lisabona

Pentru mine cel puţin aşa a fost. Şi uite aşa îţi vei dori mult de tot să te întorci, ca şi mine. În orice sezon.

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.