„Ăăăă, ce naşpa e în Bulgaria. Îţi fură maşina, poliţiştii sar din boscheţi să îţi ia şpagă dacă ai depăşit măcar puţin viteza legală, e plin de melteni şi….în general e de evitat„. Avem cu toţii cunoscuţi şi prieteni care au avut experienţe mai puţin plăcute la vecini. Se spun multe despre bulgari, şi de bine şi de rău. Cu vorbele lor în minte am trecut graniţa de la Vama Veche şi am ajuns prima dată în Bulgaria.

Pregătiri

Traseul meu, de câteva ore, a fost foarte simplu. Balchik, apoi la întoarcere Cap Kaliakra şi Tyulenovo, eventual cu oprire la Dalboka, la restaurantul de scoici de pe malul mării. Practic, cele trei obiective sunt toate în aria celor aproximativ 60 de km. Ele pot fi cuplate într-o excursie în ceea ce se numea Cadrilater, o porţiune care a făcut parte din România în perioada interbelică.

Înainte de asta cumpărasem şi nişte leva, deşi tanti de la ghişeu m-a asigurat că poţi plăti peste tot cu lei. A avut dreptate. Mai mult, peste tot ni se răspundea în română cu un zâmbet complice la invariabilul „hello”. Ştim, domle, de unde veniţi, vă recunoaştem de la o poştă…

Balchik

Ei, şi trecem graniţa. Eu, pentru prima dată în Bulgaria. Trebuie spus şi că e foarte uşor de ajuns, practic o ţii tot înainte de la ieşirea din ţară. Voiam de multă vreme să ajung în Balcic (sau Balchik, cum vrei) şi, crede-mă, aşteptările mi-au fost depăşite.

Ok, prima impresie nu a fost cine ştie ce. Şi asta pentru că la intrare ai zice că eşti pe undeva, prin Hârlău. Blocuri comuniste, aspect trist. Şi apoi ajungi în zona turistică şi peisajul se schimbă.

Dai de peretele calcaros, de hotelurile de pe malul mării, terasele frumuşele şi apa de altă culoare decât la noi… Cum naiba, nu am înţeles. Avea apa o culoare frumoasă, un turcoaz, aşa, ca de Grecia. La o oră de vamă. Şi nu erau nici alge. Ei, drăcie!

Dacă îţi place distracţia, Balchik nu e vreun loc de destrăbălare. E ca şi cum ai fi la băi, să faci proceduri şi tratamente cu nămol. E o staţiune curată şi cochetă, dar cu o plajă cam micuţă.

E plin şi de români, evident. Mulţi sunt în trecere, să viziteze castelul, nu să se cazeze în staţiune. Chelnerii şi ghizii de la castel vorbesc româneşte, primesc lei (inclusiv pe biletul de intrare), te simţi ca acasă chiar şi dacă ai fi pentru prima dată în Bulgaria.

Şi acum, dacă tot am ajuns la castel, e clar că el este atracţia principală.

Castelul reginei Maria

Intrarea se plăteşte şi ea în lei (cam 40 de persoană) şi include castelul şi grădina botanică. Într-una din vile am dat şi de un magazin local de vinuri, unde se pot face şi degustări.

Castelul reginei Maria datează din vremurile în care porţiunea asta din Bulgaria (Cadrilaterul) făcea parte din România. Nu intrăm la lecţia de istorie, chill. A fost proiectat după recomandările Mariei şi te va uimi probabil cât de mic şi modest e, oarecum ascetic. Nici măcar cât o vilă din Pipera.

Ce impresionează cu adevărat este poziţionarea şi îmbinarea dintre peisaj şi construcţie. Perspectiva este una spectaculoasă, cu vedere la mare şi o grădină generoasă. Vorbim de un ansamblu, de un concept coerent, armonios şi rafinat. Nimic în plus, nimic în minus. Relieful este folosit în mod creativ, savant iar aici se vede cu adevărat măiestria. Optimizare, pentru zilele noastre.

Următoarea oprire după Balchik a fost wow pentru mine.

Cap Kaliakra

Adică o zonă cu un relief spectaculos, o panoramă splendidă, o fortăreaţă şi…în general un loc în care vei face foarte multe poze, ca şi mine. Aşa că le fac loc aici:

Şi uite aşa, tot făcând poze am lăsat baltă Dalboka şi ne-am instalat la terasa din complexul de la Kaliakra. Se mănâncă bine iar priveliştea e minunată.

La întoarcere poţi face un ocol de 17 km pentru un alt mal stâncos numai bun de pozat, cel de la Tyulenovo. Noi am mers însă mai departe, cu o scurtă oprire la Krapets, locul unde multă lume fuge din Vamă. Ai şi de ce. Plaja arată foarte bine, e amenajată, ai un camping care pare decent şi, în general senzaţia e că ai fi în pustietate, dar cu dotări de bază (toalete, şezlonguri, umbreluţe).

Bref, Bulgaria nu e o destinaţie de lux, dar poare fi o soluţie decentă. Şi ai de toate: peisaj interesant, bucătărie locală generoasă. Mulţi laudă serviciile şi felul lor de a face turism. O chestie la care noi am rămas, din păcate, în urmă.