Sigur ai auzit de castelele bântuite din Scoţia, de monstrul din Loch Ness şi alte trăsnăi care atrag turiştii pasionaţi de mistere din toată lumea. Există pentru cunoscători un tip de turism paranormal, cu destinaţii bizare, de care se leagă tot felul de legende. Românii pasionaţi de paranormal ar vizita cu plăcere poate astfel de locuri în diverse colţuri ale lumii. Dar de ce să mergi atât de departe când ai o întreagă paletă de mistere pe aici? Păi nu suntem noi ţara lui Dracula, cu un turism de groază? Bine, e de groază şi din alte motive care nu ţin de paranormal, dar hai să nu intrăm în chestii dramatice.

Chiar, ce ar fi ca România să se branduiască în acest sens? Să facem pace şi cu Dracula dacă tot a ajuns un eficient agent de turism pentru noi. Am discutat chestiunea cu Laura Vereha şi Sebastian Secan, fondatorii calatorinbascheti.ro, doi oameni care au bătut ţara asta în lung şi în lat. „România are multe locuri învăuite în mister şi legende, dar nu prea ştim noi să ne promovăm, spun cei doi. „În Mexic, de exemplu, ştiu foarte bine cum să îşi promoveze dia de los muertos”, spune Laura. „Ştiu cum să atragă turiştii. Noi îl avem pe Dracula, dar nici pe Dracula nu ştim cum să îl scoatem în evidenţă”, spune Laura.

Dar pe lângă Dracula, mortul iubăreţ şi promotor de turism noi mai avem multe alte locuri faine, de care nici măcat românii nu ştiu. Cei doi călători în bascheţi au făcut o scurtă listă cu 3 obiective interesante pentru cei atraşi de turism paranormal.

Abaţia cisterciană de la Cârţa

Dacă vrei să faci un update în materie de filme horror, e cazul să treci de la Dracula la un alt potenţial magnet pentru turism. Mănăstirea din Ţara Făgăraşului a inspirat un flm de groază celebru: The Nun, spune Sebastian. Nu avea cum să nu fie bântuită, evident. De călugări, se pare. Pe lângă asta, e singura abaţie cisterciană care a mai rămas în România, îmi atrage atenţia Laura.

E drept că abaţia de la Cârţa a devenit un loc destul de vizitat în ultimii ani, mai ales în 2020. Cum mulţi români au mers în vacanţe interne de nevoie, aşa au descoperit şi locuri în care nu ar fi călcat în veci. Abaţia este şi un loc instagramabil, pozele de acolo dau bine pe net. Hm, asta să fi fost?

Ardud, Satu Mare

Şi aici dăm de o legendă. „Cetatea de la Ardud a fost una dintre cele mai mari fortificaţii din Transilvania”, spune Sebastian. Despre acest loc se vorbeşte că ar fi bântuit de o fată. Mai ales prin cramă s-ar plimba.

Sigur, pentru turistul leneş care nu se poate desprinde de locurile pe care e cunoaşte cel mai bine (cum e cazul bucureştenilor cu Valea Prahovei), Ardud poate să pară ceva exotic. Aflu însă că fortăreaţa a fost refăcută cu fonduri europene, arată bine şi a avut deja o grămadă de vizitatori. Problema acestor destinaţii este însă că majoritatea turiştilor vine tot de prin împrejurimi. Pentru un locuitor din Constanţa, de exemplu, poate să pară mai uşor să facă un city break în străinătate decât să se aventureze aproape 850 de kilometri cu maşina până acolo.

Pădurea Hoia Baciu

Ei da, intrăm la categoria grea. Mai grea şi decât Dacula. Pădurea Hoia Baciu este unul dintre locurile despre care circulă cele mai multe legende. „Este considerat unul dintre cele mai misterioase locuri din lume. Înainte de pandemie a existat şi o firmă care a încercat să aducă turişti aici. Au şi venit străini special ca să doarmă în pădure. Şi noi am fost în pădurea Baciu. Am mers seara, chiar am încercat să vedem ce se întâmplă. Nu ni s-a părut ceva ieşit din comun dar sunt martori care vorbesc despre OZN-uri, despre zgomote ciudate. Clar, e un loc prea puţin promovat care de asemenea ar putea atrage foarte mulţi turişti străini”, spune Sebastian.

Sigur că ţine de marketing, de strategii, de oameni cu idei, pasionaţi. Sigur că lista locurilor bune pentru un turism paranormal ar putea fi destul de lungă. Mai pot fi Ceahlăul, Ţara Luanei, Babele de la Ulmet. ca să nu mai vorbim de vestitul Sfinx. Dar până să le promovăm aşa cum ar merita, inclusiv pentru români, să îl trezim odată pe Dracula, să-l punem ministru la turism şi gata. Că pare a face treabă bună încă de pe la finalul secolului 19.