Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu cam fug de locurile despre care s-au ţesut foarte multe poveşti, mai ales din zona celor pasionaţi de diverse forme de spiritualitate. Până să o vizitez, mănăstirea Şinca Veche era un astfel de loc pentru mine. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îi iau deloc la mişto pe cei pasionaţi de spiritualitate, religii, new age, paranormal etc. Chestiunea e complexă iar eu nu sunt în măsură să o discut. Motivul e foarte simplu: îmi doresc să trăiesc eu singură experienţe, nu să mi le bage cineva pe gât şi să îmi spună ce şi cum ar trebui să mă simt.

Uite de aceea ideea de a merge acum câţiva ani la mănăstirea Şinca Veche nu m-a încântat. Eram cu un grup mai mare în care se discuta asiduu despre ce ritualuri făceau dacii acolo, despre energii, despre faptul că apar globuri luminoase în fotografii (deşi nu le vezi cu ochiul liber). „O să simţi când intri, o să vezi”. îmi spuneau cei avizaţi. Nu am simţit nimic, dar mi-a plăcut locul pur şi simplu. Iar anul ăsta, când am revenit, am avut surpriza să văd că amenajarea grotei continuase şi că arăta şi mai bine. În plus, din interiorul ei dispăruseră nenumăratele icoane şi obiecte aduse de vizitatori, probabil. Aspectul ei e acum ascetic, fără podoabe, minimalist. Doar această cruce de lemn, ca un monument.

Care e treaba cu mănăstirea Şinca Veche

În primul rănd, ea e prezentată oficial ca biserică rupestră. Aşa scrie şi pe indicatorul din localitate, când porneşti spra ea. Unii zic că are mii de ani, alţii că e de pe vremea dacilor, alţii că e pre creştină. I se zice şi Templul Ursitelor, ceea ce sună şi mai bine, nu? Cert e că primele date concrete despre biserica rupestră apar după 1700. Grota era folosită din timpuri vechi de călugări. Dacă vrei poveşti cu paranormal despre mănăstirea Şinca Veche, le vei găsi uşor pe google.

Deci, dincolo de vrăjeală, privind cu un ochi rece şi obiectiv chestiunea, pot să spun că:

• Grota este un loc extrem de interesant, cu o lumină şi o atmosferă aparte. Dacă nu vă interesează cele spuse de pasionaţii de spiritualitate şi ocultism sau de cei care merg doar pe varianta unui haba- haba amestecat cu vrăjeală ieftină, luaţi experienţa ca atare şi bucuraţi-vă de un loc liniştit şi frumos în natură.

• Întregul complex, cu mănăstirea Şinca Veche şi schitul Sfântul Nectarie este foarte bine organizat, amenajat cu trepte de piatră şi lemn. Totul este unitar şi probabil ieşit din mâna unui om care chiar se pricepe la astfel de construcţii şi la integrarea lor în peisaj. Totul te duce cu gândul la armonie, la zen chiar (dacă ţi se pare că sună mai bine aşa). Mica biserică nouă Sfântul Nectarie (schitul) are un aspesct minimalist în alb, lemn închis la culoare şi muşcate perfecte, roşii. Inclusiv clopotele de la intrare se integrează perfect.

Ca un bonus, ieşirea dinspre schit dă spre un peisaj ireal. Pare o şosea suspendată în timp.

Mănăstirea Şinca Veche chiar e un loc special. Nimic kitsch, fără plastice, o curăţenie exemplară totul decent şi discret. Iar asta în România chiar e ceva paranormal.