Cum vine toamna, în Bucureşti începe văicăreala: „am făcut 6 ore pe Valea Prahovei!” Un fenomen ciudat face însă ca locuitorii gălăgioasei metropole să se îndrepte invariabil tot spre Comarnic, unde încep coada şi nervii. Nu ştiu ce îi mână în luptă, dar eu am găsit uşor câteva alternative la Valea Prahovei despre care am scris aici. Chiar mai frumoase. Una din ele este în Argeş, de unde începe cea mai frumoasă şosea din România, Transfăgărăşanul. În funcţie de zona din care vii, poate fi o destinaţie de o zi sau o excursie în toată regula.

Vara lui 2020 a dat peste cap toate obiceiurile şi estimările hotelierilor, iar locuri care în mod normal erau mai puţin aglomerate erau acum pline de lume. Păi ce ne trebuie Grecia dacă avem, de exemplu, Cazanele Dunării? Dincolo de cele întâmplate în vacanţa de pandemie, în mod normal Transfăgărăşanul este mai puţin aglomerat ca Valea Prahovei. Şi, crede-mă, e mult mai frumos! Merită o vizită în orice sezon. Dar toamna pe Transfăgărăşan e al naibii de frumos. Poate ştii şi că şoseaua noastră i-a dat spate şi pe cei de la Top Gear, care s-au dat cu maşinuţele la noi într-un episod care te va umple de mândrie.

Povestea Transfăgărăşanului

„A fost dictator, dar uite ce ctitorii ne-a lăsat„, asta e placa pe care o auzim des din partea nostalgicilor lui Nea Nicu. Şi adevărul e că în comparaţie cu vremurile noastre, când inclusiv o asfaltare e motiv de sărbătoare, Nea Nicu a făcut o treabă bună. Ideea a fost ca şoseaua să lege Muntenia de Transilvania. Ce trebuie să ştii despre Transfăgărăşan este că dincolo de povestea frumoasă, realitatea de pe şantier a fost cruntă. S-a murit pe capete pentru cea mai frumoasă şosea din România.

Transfăgărăşan sau DN7C are 151 de kilometri, din Bascov până aproape de Cârţişoara. Practic, nici nu ştii că ai intrat pe cea mai cunoscută şosea de la noi. Oricum, peisajul se schimbă şi vei avea de toate: privelişti, serpentine periculoase, tuneluri. Poate cea mai spectaculoasă porţiune este cea care duce la Bâlea lac, cu o panoramă fabuloasă. Dar şi pe partea barajului Vidraru priveliştea este una de excepţie. A propos, Vidraru este ctitoria predecesorului lui Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu Dej. Ridicarea lui a durat 5 ani, din 1960 în 1965. Hm, îţi vine să crezi?

Iar dacă ditamai barajul a fost gata în 5 ani, Transfăgărăşanul a fost gata în …4, între 1970 şi 1974, perioada de glorie a lui Nea Nicu. Adică a durat mai puţin ca cele 5 staţii amărâte de metrou din Drumul Taberei. Pentru proiectul lui, Nea Nicu a scos armata şi i-a silit pe muncitori să forjeze non stop, cam ca la Canal. A fost o muncă titanică în condiţii cumplite. Adică în creierul munţilor, într-o zonă în care se putea lucra efectiv doar vreo 4-5 luni pe an. Şi dacă tot mai ai motive de laudă pentru dictator, află că s-a murit pe capete pentru cea mai frumoasă şosea din ţară. Oficial ar fi murit 40 de oameni în cei 4 ani de muncă. Neoficial, ar fi fost vreo 400...

Ce vezi pe parcurs

Oho, ai ce vedea. Începem din Curtea de Argeş, continuăm cu cetatea Poienari, barajul Vidraru şi continuam cu Bâlea Lac şi Bâlea Cascadă. Poţi trage la hotelul Valea cu Peşti, construit pe baza unui motel mai vechi decât Transfăgărăşanul, mai precis din 1964. Evident, alege o cameră cu vedere la lac. Uite de ce:

Poţi să te abaţi de la drum să dai o fugă la cabana Cumpăna. Priveliştea e frumoasă, dar drumul nu e prea grozav. Şi, în fine, Bâlea Lac, lacul glaciar.

Pe lac e cabana cu acelaşi nume.

Şi dacă te-am convins, e cazul să te hotărăşti repede. Iar dacă te porneşti toamna pe Transfăgărăşan trebuie să ştii că şoseaua se închide în mod normal în noiembrie din cauza vremii şi a alunecărilor de teren. Aruncă un ochi aici ca să afli starea drumului. E păcat să nu te bucuri de tot ceea ce îţi poate oferi zona.