Dacă ai crescut în anii 80 (sau înainte de ei) îţi aminteşti cu siguranţă cum era o plecare în vacanţă cu părinţii în maşina familiei, cel mai probabil o Dacie. Te porneai devreme, pe răcoare şi rezistai eroic soarelui arzător de la prânz. Unii, mai întreprinzători, puneau prosoape umede la geamurile laterale din spate, unde de obicei stăteau copiii.

Noi făceam o zi până la mare, iar semnele că ne apropiem de destinaţie erau bacul de la Dunăre şi nişte dealuri stâncoase bizare cărora li se zice Munţii Măcinului.

Unde se sfârşeşte asfaltul începe traseul

Adică nici dealuri, dar parca nici munţi, dacă îi compari cu fraţii mult mai mici ca vechime dar mult mai falnici, Carpaţii. Cu toate acestea, Munţii Măcinului sunt spectaculoşi, iar zona lor extrem de ofertantă. Nu întâmplător au devenit mai degrabă apreciaţi de turiştii străini. În pensiunea în care am stat, în Greci, erau un cuplu din Germania venit pentru trasee de mountain bike şi o doamnă fotograf tot din Germania, venită să facă turul Dobrogei. Ca şi în alte cazuri, redescoperim locurile frumoase (de care oricum ştiam) după ce am aflat că sunt populare printre străini.

Am plecat din Bucureşti spre Brăila, oraş pe care îl mai văzusem în urmă cu câţiva ani, dar fugitiv. Ca şi alte oraşe cu istorie bogată de la noi, Brăila a fost falnică iar acum a ajuns jalnică.

Una din nenumăratele case abandonate
Asta e de vânzare, dar nu o vrea nimeni

Oraşul e superb, dar decrepit. E plin de clădiri vechi, făcute cu dare de mână de industriaşii de grâne acum 100 de ani, numai bune ca localnicii să se laude „Dom’le, eram grânarul Europei pe vremuri.” Şi chiar erau, nu se laudă ei degeaba.

Un apel în gol

Brăila are o şi faleză frumoasă, iar în stânga, pe un mal înalt nişte vile pe stil nou, doar că mult mai urâte. Ca şi în cazul Galaţiului, Brăila este ruptă de Dobrogea pentru că nimeni nu a fost în stare să facă un pod peste Dunăre, deşi cică au fost oferte tot de la străini . Cine are treabă pe celălalt mal se trambalează cu bacul, o afacere profitabilă a unui nene politician. Tocmai de aia nu e pod, ai înţeles ideea.

Altfel, Brăila ar fi mult mai aproape de Parcul Naţional Munţii Măcinului. Unde noi am ajuns pe traseul: Smârdan, Măcin, Greci. Vreo 20 de kilometri. Deci, ce poţi face aici?

Trasee în Munţii Măcinului

Păi, pentru asta ai venit, nu? Ca sa te lămureşti dacă sunt munţi sau dealuri. Peisajul e combinat, ai trasee blânde dar şi unele grele, stîncoase şi abrupte. Noi am urcat pe cel mai înalt vârf, Ţuţuiatul şi nu ne-am spetit. Ne-au nimicit în schimb ţânţarii prin pădure, veniţi ca la balamuc după ploaie.

Vrei să zici că ăştia nu sunt munţi?

Vegetaţia nu e de munte, nu vei vedea brazi ci foioase, iar solul se schimbă de la un pas la altul: de la stânci roşiatice la unele albicioase, de granit.

Avem Rochiţa Rândunicii şi pe roz

Chiar şi un sedentar poate urca pe Măcin, dar şi pentru cei care vor adrenalină avem opţiuni.

Subsemnata, mare sportivă

Sus în poieniţă, s-a produs şi o emoţionantă întâlnire cu o broscuţă ţestoasă.

Cică sunt multe, noi am văzut doar una. Or fi fost şi ele speriate de ţânţari.

Mountain Bike

Pentru asta veniseră vecinii noştri nemţi. Oameni serioşi, s-au trezit la răsărit şi au pornit în aventură. Noi, mai greu.

Obligatoriu, lacul Iacobdeal

Iacobdeal este un lac antropic, format într-o fostă carieră de granit, în aproierea localităţii Turcoaia.

Pe vremuri exploatarea granitului era principala activitate în zonă, păstorită în special de italienii veniţi în număr mare în zona comunei Greci. Nu este singurul lac din zonă, dar e cu siguranţă cel mai atractiv. Se poate face şi baie, dar când am ajuns noi acolo nu era o idee prea bună.

Aici vei face zeci de poze

Noi am avut norocul să dăm şi peste o gazdă foarte primitoare în Greci, domnul Petrică, mare amator de rock clasic. S-a ţinut de noi să vedem şi lacul şi o poieniţă frumoasă cu Regina Nopţii roz şi nişte stânci spectaculoase la care am ajuns direct pe câmp, cu maşina. Omul e tare mîndru de locul lui de baştină şi are şi de ce.

Stâncile astea nu poartă un nume, aşa că le vom numi „priveliştea lui Petrică”
Munţi, da?

Acum, că am ajuns şi eu, pot să recomand călduros să îmi urmaţi exemplul. Şi să nu cumva să îmi mai ziceţi de Munţii Măcinului că sunt doar nişte dealuri pipernicite!

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Comments ( 2 )

  • ZAHARIA STELICA

    Foarte frumos, avem o țară încă nedescoperita. Apreciez, și să știi că sunt fanul tău, Irina.

    • Editor

      Asa e! Va multumesc pentru aprecieri!

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.