sursa pixabay.com
nov. 14, 2022
Posted by: Editor

Tu când ai fost discriminat(ă)?

Citeam de curând un studiu care arăta că în România diferența salarială între femei și bărbați este una dintre cele mai mici din Europa. Ați fi tentați poate să ziceți „uite, dom’le ceva la care stăm și noi bine!”. Hm, da și nu. La o primă vedere, putem deduce că diferențele sunt mici pentru că toate salariile sunt mici. De multe ori și femeile și bărbații sunt văzuți de angajatori ca o cantitate neglijabilă. Trebuie să iau oameni, dar cât mai ieftin. Dacă nu le convine, sunt alții la rând. În glumă putem spune că iată, unii dintre angajatorii noștri nu discriminează, ei îi tratează prost pe toți.

discriminare România

Dacă dai și învelișul ăsta la o parte însă vei ajunge la adevărata problemă. Discriminarea în România își scoate capul hâd peste tot, dar parcă cel mai tare la serviciu. Că na, cei mai mulți și mai frumoși ani ni-i petrecem la job, nu? În emisiunea mea am discutat despre discriminare cu două doamne: Ana Bulai, sociologă și Raluca Dumitra, director de marketing la Ejobs. Am încercat să lămurim câteva chestii:

  • ce forme de discriminare predomină la noi?
  • ce categorii au cel mai mult de suferit?
  • și nu în ultimul rând, ce e de făcut? Cum să ne emancipăm noi, ca popor, ca să nu tragă unii înapoi în Evul Mediu așa cum simt că se încearcă
Ce forme de discriminare predomină în România

Vârsta, sexul și etnia (rromă). Cele trei coordonate influențează cel mai mult deciziile recrutorilor, punctează Raluca Dumitra. În general, o femeie și o persoană de etnie rromă vor avea cele mai mari probleme să-și găsească un loc de muncă pe măsura așteptărilor. Deși în România, punctează Ana Bulai, cei mai mulți absolvenți sunt femei. Sigur, ele ajung să fie și angajate pe funcții importante, dar mai degrabă în eșalonul 2. Director de departament, nu CEO, de exemplu. Diferența se vede cel mai bine la stat, iar Ana Bulai explică mecanismul „În poziții de execuție, tot ce înseamnă aparat ministerial în Romania este uriaș populat de femei. Tot ce înseamnă aparat decizional (secretari de stat, miniștri) este cvasi masculin. Decizia la nivel de CEO este masculină”.

discriminare România
sursa: Pixabay.com

În general, bărbatul va fi mai ușor de angajat și de promovat în funcții de conducere. Prin ochii angajatorului, aducerea în echipă a unei femei presupune riscuri și situații neprevăzute. Să le detaliem, deci.

De ce sunt discriminate femeile?

Nu trebuie să faci vreun studiu amplu ca să îți dai seama că societatea este dominată de misoginism și de idei false dar bine înrădăcinate. Ana Bulai explică: „Fetele sunt educate cu tipare toxice, perpetuate în familie, în școală, în societate. Ține de o cultură a toxicității. Copiilor nu li se spune că o fată și un băiat în viața privată și în viața publică au aceleași competențe.” Tiparul e clar: fata face copii și are grijă de casă iar bărbatul muncește și aduce bani în casă. Deci presiunea se pune pe amândoi deopotrivă și Doamne ferește să fie invers. Adică el să stea acasă și ea să muncească pentru amândoi. Deși nu e deloc o situație ipotetică.

discriminare România

Presa pune și ea umărul la construirea unei imagini false a femeii. Fata de la pagina 5, asistenta TV, vedeta onlyfans. Arată bine, clar e de moravuri ușoare. O femeie obiect. Sigur, în presa de business vei vedea interviuri cu doamne CEO, doctorițe, avocate. Nu le vei vedea însă povestind prin ce au trecut ca să ajungă aici, cum au fost poate abuzate și discriminate. Când e vorba de politică e și mai rău. „Deși toate partidele au organizații de femei, eligibilitatea este mult mai riguroasă”, spune Ana Bulai. Problema acestor femei este că de multe ori vor fi însă judecate, poate chiar trimise la cratiță sau pe centură de colegii misogini. Iar publicul va considera deseori că ele au ajuns în funcții datorită relației cu un bărbat important sau chiar a unor compromisuri rușinoase.

„Handicapul” maternității

Pe piața muncii femeia va avea din start un „handicap”: va dori să devină mamă. Ceea ce înseamnă concediu maternal, post blocat, costuri. Așa vede angajatorul, deși nu va recunoaște nimeni asta. La interviuri se pun în continuare aceleași întrebări pentru femei: dacă au copii, dacă au în plan să facă, dacă sunt căsătorite. Raluca Dumitra explică: „Dacă ai de ales între o femeie proaspăt căsătorită și un bărbat, iar vor fi discriminări. Nu e vizibil, nu sunt cifre reale, dar le aflăm la firul ierbii”.

discriminare România

Ana Bulai completează cele spuse de Raluca Dumitra: „Acest pericol marital și al concediului de maternitate generează o amânare a momentului întemeierii familiei. Pe de altă parte, în momentul în care fata se angajează are un minus în comparație cu un bărbat aflat într-o situație maritală și cu perspectiva de a deveni tatâ. Femeile aflate în prima, a doua lună de sarcină au o șansă foarte mică să se angajeze în cele 6 luni rămase în comparație cu orice bărbat care urmează să devină tată.”

Ne plângem că avem o natalitate în scădere, dar oare nu și această presiune pusă pe femei a contribuit la dezastru? La o adică ai 2 opțiuni. Ori faci un copil și pui pauză la carieră (sau chiar renunți de tot) ori renunți la copil pentru că piața muncii îți este potrivnică. Un nou caz în care miroase de la o poștă a ipocrizie în societatea românească.

Discriminarea pe baza vârstei în România

Aici lucrurile stau prost și pentru femei și pentru bărbați. Raluca Dumitra explică :” Tinerii sunt discriminați când este vorba de accesul lor la joburi. Problemele sunt și mai mari la categoriile de candidați de peste 45 de ani. În cazul tinerilor lucrurile se reglează din mers, la cei de peste 45 de ani e deja mult mai greu. Se simt nemotivați, inutili.”

discriminare România

Cei de la Ejobs au încercat să elimine vârsta din cv-uri, dar candidații tot vor fi întrebați la interviu câți ani au. „Angajatorii preferă să meargă către oamenii mai tineri, motivând că după 45 de ani oamenii nu mai sunt suficient de flexibili, nu sunt digitalizați, cer salarii mai mari pentru că au și un nivel de experiență ridicat. Acești oameni de peste 45 de ani sunt destul de discriminați când ajung la interviuri. Descurajarea este atât de mare încât ei sunt cei care aplică cel mai puțin la joburi.”

Sigur, la nivel european angajatorii se vor bate cu pumnul în piept că ei sunt pentru incluziune. Dar, cum spuneam, e multă ipocrizie…

Cum e cu muncitorii din Asia

Dacă discutăm despre tendințele de pe piața muncii, discriminarea din motive etnice, religioase sau care țin de orientare sexuală pare mai slab reprezentată. Asta nu înseamnă că nu există! România este abia la început în privința accesului pe piața muncii a unor muncitori din Nepal, Sri Lanka, Pakistan. Dar deja am avut un episod șocant, extrem de mediatizat. În 2020 localnicii din Ditrău s-au aliat împotriva unor muncitori din Sri Lanka, de la o fabrică de pâine din oraș. S-au pus presiuni imense pe angajatori, pe cei care îi găzduiau. Mânați de conspirații și idei preconcepute, oamenii nu au mai vrut să cumpere pâine doar pentru că era făcută de „venetici”. O gândire foarte păguboasă, până la urmă.

sursa: pixabay.com

Mai e o părere interesantă vis a vis de muncitorii „exotici”. Sunt patroni interesați de angajați musulmani, de exemplu, pentru că aceștia nu consumă alcool, spre deosebire de ai noștri, care beau de la prima oră și pică de pe schele. Ironic vorbind, e o abordare mai sănătoasă, pragmatică, decât cea a localnicilor care nu vor să pună gura pe pâine „spurcată”, nu? Până la urmă dacă omul își vede de treabă și nu te deranjează cu nimic, de ce ar fi o problemă?

Din 2020, de la episodul Ditrău, e posibil să ne mai fi deschis si noi la minte. Datele oficiale arată că în 2022 erau angajați oficial 84.936 de salariați străini, din 178 de ţări, de aproape două ori mai mulți decât în iunie 2019. (detalii aici). Cum nu au găsit salariați români, angajatorii din mediul privat au fost obligați să caute personal în afara graniţelor ţării, în special în Asia. Apoi, pe piaţa muncii din România s-au integrat şi numeroşi ucraineni, în contextul războiului, oameni din toate domeniile. Iar cei din Asia nu toți lucrează în construcții. Sunt companii locale care au reuşit să aducă şi expaţi în industrii inovative pe salarii tentante.

Mai bine să nu știe lumea

În privința candidaților gay, nici nu ar trebui să ne mire că nu prea există date statistice privind acceptabilitatea lor pe piața muncii. E simplu, oamenii preferă să își ascundă orientarea sexuală ca să se protejeze. Vorbim de o categorie tradițional prigonită și care a fost până de curând pedepsită penal. Este și rezultatul cercetărilor făcute de Asociația ACCEPT: oamenii simt ostilitate și preferă să se ferească de probleme și chiar de abuzuri și violențe. Și dacă vorbim de violențe, e și mai greu pentru persoanele trans. Pe lângă chinul de a fi altfel, operații, tevatura schimbării actelor vine și riscul de a te angaja într-un colectiv ostil, incapabil de a empatiza și de a accepta.

sursa: pixabay.com

Chiar dacă societatea a mai evoluat, ca și în cazul episodului șocant cu brutarii din Sri Lanka, se întâmplă încă lucruri care ne arată că suntem încă în ceață. Unul din evenimentele recente care au demonstrat că România e blocată în niște tipare bizare a fost Referendumul pentru Familie, la pachet cu discuția despre familia tradițională. Unii declarau senin că au votat ca să nu ajungă copiii lor gay. Retorica anti gay fost preluată cu succes de AUR, partid cu tendințe extremiste. Dar ce se va întâmpla cu ea, e greu de spus, de vreme ce imprevizibiliul joacă un rol important în schimbarea opiniilor populației. Cu un război la ușă, scumpiri și criză, prioritățile sunt altele.

Cum ajută discriminarea pozitivă

Raluca Dumitra puncta deja că un candidat de etnie rromă va avea mai puține șanse la angajare. În continuare în societatea românească rromii vor avea mult de suferit. Povestea lor poate duce însă, paradoxal, la găsirea unei soluții în chestiunea discriminării. Aceasta este educația. Acordarea de șanse, susținerea financiară, inclusiv decizii impuse la nivel superior. „Discriminarea pozitivă este, din punctul meu de vedere, o idee corectă într-o societate care nu are cum să se regleze singură. Au existat mecanisme de discriminare pozitivă pentru copiii rromi, să intre la școală. Efectul se vede!” subliniază Ana Bulai. Sunt intelectuali, artiști, specialiști de etnie rromă respectați. Evident, ei sunt și modele pentru etnie deși lucrurile sunt departe de a fi rezolvate.

sursa pixabay.com

Pentru cine ar funcționa discriminarea pozitivă și cotele de reprezentare însă dacă ne uităm la categoriile supuse la discriminare în România? La femei, muncitori străini și cetățeni de etnie rromă, poate. În rest, cred că am fi mai confortabili să ne recunoaștem vârsta decât orientarea sexuală, dacă aceasta nu ar fi una „conformă”.

Suntem cu toții învățați cu tipare, chiar și cei educați și toleranți. Vă voi da un exemplu simplu: includerea modelelor cu forme generoase in pictorialele de modă și pe catwalk. Sau a femeilor de peste 40 de ani. Pentru că, evident, oamenii au diverse vârste, forme, fac alegeri pe care poate nu le putem înțelege. Prima generație va fi mirată sau șocată de femeile plus size din revistele de modă, de persoane publice care își recunosc orientarea sexuală. Copiii lor poate le vor lua ca ceva firesc. Sigur, pentru asta va trebui ca și societatea să evolueze, nu să ne întoarcem spre Evul Mediu. În privința românilor, nu e clar încă ce traiectorie vor alege.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.