Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune şi în traistă. Cam aşa şi cu românii. Ne-a dat Dumnezeu, dar noi nu ştim ce să facem mai departe. Cum ar fi de exemplu cu zonele turistice. Şi aici nu mă refer doar la staţiunile de la mare sau de la munte. Avem o grămadă de locuri frumoase şi din care s-ar putea scoate şi bani frumoşi, la o adică. Doar ca nouă deocamdată ne-a ieşit doar la extreme: ori turism exagerat, cu zeci de pensiuni kitchioase una lângă alta, ori secretomanie, drumuri blocate sau acces greoi. Eu am descoperit cel puţin 3 cazuri în care omul s-a simţit depăşit de natură şi a dat cu bâta în baltă cu turismul.

Vulcanii noroioşi

Fata de pe lună

Ajungi uşor la ei dacă stai în Muntenia. Sunt o destinaţie minunată de weekend, de o jumătate de zi, cam aşa. Noi am fost în aprilie, ceea ce vă recomand şi vouă. În lunile de vară poate fi destul de cald, iar vegetaţia lipseşte. Tocmai ăsta e şi farmecul, arată ca pe lună. Cum spuneam, ajungi uşor, ai chiar şi nişte indicatoare, iar localitatea pe care trebuie să o cauţi se numeşte Berca. Odată ajuns acolo afli că există două zone cu vulcani, Pâclele Mari şi Pâclele Mici, plasate între comunele Berca şi Scorţoasa. Ambele ansambluri au şi nişte mici pensiuni. Cum noi am ajuns în timpul săptămânii, restaurantele nu erau deschise, fiind disponibile cel mult nişte produse de la automat (sucuri şi chipsuri). Urcăm poteca, ajungem la vulcani,  ne minunăm, facem mii de poze. Locul este cu adevărat uluitor, un peisaj asemănător mai e doar în Azerbaidjan, din câte am aflat.

Romania vs Azerbaidjan

La plecare, risc să îl întreb pe omul care vindea bilete dacă Pâclele Mari sunt aproape. “Aaaa, nu vă duceţi acolo, că nu aveţi ce vedea”, mi-a trântit-o omul, categoric. Nu l-am ascultat. Evident, nu avea dreptate, iar Pâclele Mari sunt în sinea lor un alt spectacol natural uluitor. Ce să fi fost atunci? Invidie, ignoranţă sau o glumă proastă? Greu de zis. Oricum, nu vă luaţi după el.

Vadu

Fotografie needitată. Da , chiar aşa arată nisipul cel minunat de la Vadu.

Multă vreme am vrut să ajung acolo, la îndemul celor care, cu mult curaj, porniseră cu o maşină zdravănă din Năvodari spre comunele Vadu şi Corbu, cu plajele sălbatice aferente. În vara trecută am ajuns şi noi. Locul este splendid, drumul este îngrozitor. Nimic nou pentru România. Traseul e, pe scurt, cam aşa: din Vadu, faci dreapta, mergi pe asfalt, apoi pe beton, apoi pe unde poţi. Partea cea mai însemnată a drumului e formată din şanţuri adânci prin care mergi hurducăind cu cel mult 20 km la oră. Dacă vine cineva din sens opus, urci cu o roată pe câmp. Şi, foarte important, evită zona după o perioadă ploioasă dacă nu ai o maşină mare, cu garda ridicată. Eventual un Jeep, aşa.

O plajă goală doar pentru tine

La un moment dat vei vedea în stânga ta rămăşiţele unei fabrici de pe vremea lui Ceauşescu. Al nostru, vizionar, făcuse în anii 80 un combinat de extragere a metalelor rare din nisipul de la Vadu. A venit Revoluţia, fabrica a fost abandonată, iar legenda (neconfirmată) spune că în zona dinspre plajă au fost aruncate deşeuri radioactive de la combinat. Ceea ce l-a făcut pe fostul primarul din Năvodari, Nicolae Matei,  să declare cu năduf : „Plaja de la Corbu este cea mai poluată şi dăunătoare sănătăţii. Pe timpul lui Ceauşescu, Institutul de Metale Rare de la Vadu selecta metale radioactive din nisipul plajei de la Corbu şi nici nu ar mira pe nimeni dacă această activitate nu ar avea consecinţe şi în prezent. (citat de pe replicaonline.ro).

Noi am aflat de nisipul (posibil) radioactiv după ce am fost acolo, iar interviul cu Matei este taman din 2011. Am răscolit internetul să aflu mai multe, dar informaţii concrete nu au apărut în cei 8 ani de când aceste lucruri au fost spuse.

Horezu şi Culele de la Măldăreşti

Vedere din Măldăreşti

A fost singura zonă în care am putut găsi cazare de pe o zi pe alta în minivacanţa de 1 Mai. Cum cei mai mulţi bucureşteni se înghesuiau deja pe Valea Prahovei, Horezu s-a dovedit o alegere excelentă, inclusive cazarea la o pensiune decentă, o casă de familie cu o grădină imensă, amenajată frumos. Ai multe de văzut, în special prin împrejurimi: culele de la Măldăreşti, conacul lui Bălcescu, mănăstirea Hurezi, care arată mai degrabă ca un palat.

Şi a propos de cule, micile conace pe care le găseşti doar în aceste zone, află că cea mai frumoasă dintre ele, Cula Greceanu a fost scoasă la vânzare de Artmark! Aşa ofertă nu mai prinzi, o casă de patrimoniu din 1517. În Cula Greceanu s-au filmat Aferim, Drumul Oaselor, Iancu Jianu Haiducul şi Trandafirul Galben. Anul trecut a fost ultimul în care s-a mai putut vizita pentru că autorităţile au uitat să plătească din 2012 chiria urmaşilor Olgăi Greceanu. Autorităţile locale nu au putut răscumpăra clădirea, iar ministerul culturii nu a făcut nimic. Cert este că pe site-ul Artmark Cula Greceanu apare ca fiind de vânzare. Iată şi cum e prezentată:

„Fiind poziţionată într-una dintre cele mai frumoase zone turistice ale României, este ideală atât ca reşedinţă sau casă de vacanţă, cât şi pentru a fi valorificată în scop turistic, alături de Conacul Greceanu şi domeniul său de 21.500 mp.
În apropiere mai sunt disponibile la vânzare 30 ha de pădure, din aceeasi moştenire a Grecenilor.
Îndrăzneşte să devii un capitol din istorie, ca şi proprietar al Culei Greceanu. „

O casă de vacanţă din 1517

Cât despre Horezu, românii ştiu că e vestit pentru ceramica viu colorată, cu simbolul arhicunoscut: cocoşul de Horezu. Centrul oraşului e împânzit de tarabe şi mici magazine care vând o combinaţie de kitchuri chinezeşti, păpuşele, linguri de lemn şi o copie nereuşită a ceramicii tradiţionale. Fix aceleaşi lucruri de la o taraba la alta, flecuşteţe pe care le arunci imediat dacă ai chef să dai banii pe ele. Cel mult o oală de sarmale pentru soacra. Dar stai, aceaşi oală ai văzut-o şi n Obor. Nimic nou, nici vorbă de meşteşugari, produse tradiţionale, în ciuda renumelui zonei. etc. De aici şi un paradox: oricum nu se bate nimeni pe Horezu, dar nici cei de acolo nu fac mare lucru să te atragă.

Păi şi atunci, cum facem?

România are nenumăraţi specialişti în turism, sau cel puţin aşa pare. Avem inclusiv un minister, care a fost ţinta furăciunilor multor partide. Strategii peste strategii şi proiecte. Niciunul unitar. O dovadă a incompetenţei ar fi că propriul site al ministerului fusese închis fără preaviz pentru că nu se plătise domeniul. Ceea ce, pentru moment, spune tot.

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.