Eu am ajuns prima dată în Vama Veche pe undeva pe la începutul anilor 2000. Am stat cu cortul, ca orice vamaiot serios. Şi tot atunci am auzit pentru prima dată: „Dom’le, Vama nu mai e ce a fost„. Spusă obligatoriu cu superioritate, cu colţurile gurii trase în jos a dezgust şi cu ochii daţi peste cap. Ok, dar cum era când era cum trebuie? Cei care chiar sunt interesaţi de istoria turismului în zonă ştiu probabil că iniţial 2 Mai era staţiunea în care se mergea cu drag, se făcea nudism şi se stătea la gazdă, în casele bătrâneşti. Două lecturi foarte plăcute despre acele vremuri sunt volumele regizorului Cristian Pepino, Cartea de la Vama Veche, respectiv A doua carte de la Vama Veche.

Staţiunea a început să fie mai vizitată mai intens prin anii 90, luată apoi cu asalt şi ulterior „salvată” printr-un festival, Stufstock, foarte mediatizat, care au reuşit taman inversul: să aducă şi mai multă lume acolo. O fi fost şi asta o strategie de marketing… Bun, deci, cine sunt cei care spun „Vama nu mai e cea a fost”?

Cei care au fost aici înainte de 89

Doar tu, scaieţii şi marea

Singura categorie care chiar ştie ce vorbeşte. Pionierii. Cei care stăteau la cort, cântau la chitară sub cerul liber şi se gospodăreau cum puteau ei mai bine în pustietate. Ei au prins poate şi apariţia primei terase, La Stuf, din câte am înţeles. Şi înainte de Revoluţie, treburile erau bine împărţite: boemii la 2 Mai şi Vama Veche, turiştii mai conformişti şi mai dornici de confort în Mamaia sau alte staţiuni.

Foşti blatişti, acum corporatişti

Vrei boemie? îţi dau.

Când am ajuns eu prima dată în Vama Veche, impresiile au fost amestecate: mi-a plăcut boemia, dar nu şi jegul. Îmi amintesc că era o adevărată aventură să găseşti o toaletă, darămite să mai fie şi curată. În rest, veselie şi antren. Plus oameni care veneau doar cu bani de tren şi se descurcau ei pe acolo. O specie care aproape a dispărut, studenţii care făceau foamea în Vamă au crescut, au făcut copii de care au grijă ca de ochii din cap şi s-au angajat, eventual pe bani mulţi. Sunt toţi peste 35 de ani, eventual cu burtă şi chelie, în cazul domnilor. Îşi permit concedii comode prin Turcia, dar tot ar mai da o tură prin Vamă, de dragul vremurilor bune, când erau subţirei şi la trup şi la portofel. Şi, bineînţeles, să se plîngă că nu mai e la fel şi că e jegos. Spun deseori că nu mai vin niciodată, dar la anul îi prinzi acolo în primul weekend călduros.

Cei care vorbesc aiurea

Pentru că dă bine, pentru că românul e oricum cârcotaş. Cerere există în fiecare an, drept dovadă preţurile mari şi faptul că în fiecare vară apar pensiuni noi, mai atractive, o combinaţie de boemie cu confort şi fiţe. Ai chiar şi hoteluri scumpe, cu piscină, dacă asta îţi doreşti.

De ce o fi românul atât de cârcotaş?

În ceea ce mă priveşte, şi eu recunosc că Vama nu mai e ce era. Dar ăsta e chiar un lucru bun. Iată şi de ce:

Au apărut toalete

Ok, nu atât de multe şi nu atât de curate pe cât mi-aş dori, dar tot e un progres.

Au dispărut blatiştii

Elevii şi studenţii nu vin doar cu bani de tren la ei, ci bine pregătiţi. Au bani, consumă, se bucură de atmosfera faină. Cei mai mulţi sunt bine îmbrăcaţi şi nu se dau în stambă precum cei de pe vremea mea.

A mai dispărut din jeg

Nu de tot, dar e mai bine. Ba chiar am constatat că şi furia controalelor ANAF a lăsat o urmă. Dacă ceri, ţi se poate da chiar şi bon pentru plata şezlongurilor. 30 de lei în weekend, 25 în rest.

Priveliştea asta nu se schimbă

Vama Veche nu mai e de mult o staţiune ieftină, studenţească. Cazarea la o pensiune mai răsărită e undeva între 150 şi 200 de lei, iar pentru o masă în doi scoţi lejer peste 100 de lei. Punem şi drumul şi ajungi la o sumă frumuşică pentru un weekend vesel în sezon. Numai bine să le povesteşti la prieteni cât de naşpa era şi cum data viitoare vei merge la bulgari. Ştii şi tu că nu va fi aşa şi că tot la Vamă te întorci…

Editor - Autor

Articole Asemanatoare

Ai Ceva De Spus?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.